Things about Oana
Sunt optimistă, pesimistă, realistă. Se poate așa ceva? Oh, daaa! Eu pot!
Pe scurt: uitucă, împiedicată, copil și femeie, roacheriță, râd colorat, sensibilă (drama queen… uneori) și pitici pe creier.
M-am născut într-o zi de decembrie. Cam după prânz. Cred că de aceea nu-mi place deloc să mă trezesc dimineața. În ziua aceea am zis că ce-i prea mult strică. Nu știam exact cum se procedează și tot ce am reușit… a fost să-i rup mamei o coastă. Zdrang! Într-un mod spectaculos, (iarta-mă mami) am apărut și eu pe lumea asta.
De atunci… aș putea scrie romane.
Am fost mereu pasionată de mass-media. Am “supraviețuit” liceului, am terminat jurnalismul, am lucrat la o agenție de presă, iar acum prestez în Antena 3.
Munca în lumea știrilor mă obosește îngrozitor, dar îmi place la nebunie. De viitor… prefer să nu vorbesc. Știu sigur că vreau să fac ce-mi place. Și să fiu chillax.
Mă bucur de soare, baloane, un ceai aromat, ciocolată și înghețată mai tare ca un copil. Seara îmi sortez gândurile, nervii, bucuriile și plec în vizită la Târgul de Vise.
Și ca să nu uit. De ce pitici pe creier? Nu îmi place să le spun prejudecăți, principii, fixuri. Prefer pitici. Sunt ai mei și n-am decât să mă împac cu ei.
Acesta este un blog “primit cadou” de la prietenii mei din online. M-au susținut și m-au încurajat să-mi aștern gândurile și în lumea virtuală. Un blog la cerere. Un blog de tras cu arcul. Dacă vă plictisesc, să-mi dați doo palme… ca să revin la realitate. 
Dacă aveți de obiectat mai mult decât prevede legea, atunci mă găsiți acilea: oanaportase [at] gmail [punct] com
