Oana Portase și cei șapte pitici

Povestea este într-o pereche de săndăluţe cu banderolă argintie, pantaloni de pijama şi un pulovăr. În mijloc de noapte, pe o stradă pustie, în braţele tale.

Povestea este pe corzile chitării din braţele tale.

Povestea este când mă ridic pe vârfuri… ca să-mi primesc meritatul sărut pe frunte.

Povestea este pe o plajă friguroasă, cu valuri timide şi vânt obraznic, cu scoici şi ciocolată, în hanoracul şi braţele tale.

Povestea este că vreau să schimb lumea, dar în loc să fac asta… eu dorm în braţele tale.

Povestea este floarea presată din agenda mea rătăcită.

Povestea este în zâmbetele din lift, în braţele tale.

Povestea este pe holurile unui spital, în braţele tale.

Povestea este în ceaiul fierbinte în care eu vreau să-ţi pun miere, dar tu vrei zahăr.

Povestea este în pernele mele… date pe jos de braţele tale.

Povestea este într-o coroniţă de salcie, la 5 dimineaţa, în braţele tale.

Povestea eşti tu, în bucătăria mea.

Povestea este în jaluzelele trase, în televizorul închis, în casa uşor prăfuită, în braţele tale.

Povestea este bătaia inimii tale în urechea mea… când sunt în braţele tale.

Povestea este monstrul din Loch Ness şi banca din parc, în braţele tale.

Povestea este în scotch, gauffre şi dinner mints, în braţele tale.

Povestea este când vrei să mă enervezi şi ajung în braţele tale.

Povestea este în nopţi nedormite şi zile lenevite… în braţele tale.

Povestea este că nu-ţi cunosc povestea… când sunt în braţele tale.

Aș vrea să știu când visul devine realitate.

Aș vrea să știu când realitatea e un vis.

Aș vrea să știu când să încep să simt.

Aș vrea să știu când să mă opresc să simt.

Aș vrea să știu cum să mă comport în public.

Aș vrea să știu când e cazul să zâmbesc detașat.

Aș vrea să știu când e cazul să zâmbesc implicat.

Aș vrea să știu când să fac ceai și când să fac cafea.

Aș vrea să știu când să port rochiță.

Aș vrea să știu când să renunț la bocanci.

Aș vrea să știu dacă pot să culeg scoici pe plajă.

Aș vrea să știu cât pot să dorm într-un hamac, la munte.

Aș vrea să știu când să închid totul într-o cutie a amintirilor.

Aș vrea să știu când e cazul să am răbdare.

Aș vrea să știu când să cred în stele și în horoscop.

Aș vrea știu când să fiu elegantă și rece.

Aș vrea să înțeleg hărțile.

Aș vrea să știu ce caut în visele unor oameni.

Aș vrea să știu dacă să mă bucur sau nu când plouă.

Aș vrea să știu când să merg la mama și când să merg la tata.

Aș vrea să știu când e cazul să uit de frică.

Aș vrea să știu când să fac baloane din gumă.

Aș vrea să știu când să șoptesc și când să țip.

Aș vrea să știu când să înțeleg și când să mă supăr.

Aș vrea să știu când să mă prefac că nu înțeleg.

Aș vrea să știu când merită să iert.

Aș vrea să știu de ce unii oameni revin și mă trag de mânecă.

Aș vrea să știu dacă să-i las.

Aș vrea să știu de ce îmi place ciocolata.

Aș vrea să știu cât de departe să țintesc.

Aș vrea să știu…

Cineva ar trebui să-mi spună toate astea. Nu vreau! Dar câteodată… nu știu încotro.