Am învățat că:

- Nu contează cât de lung am părul. Important e cât de mult gândesc.

- Îmi plac cerceii colorați mai mult decât îmi imaginam.

- Pot să dau cu capu’, să mă ridic… dar să nu mă învâț minte.

- În București, statutul de zână zâmbitoare nu ajută mereu. Așa că un strop de orgoliu și operațiunea “pus piciorul în prag” nu strică niciodată.

- Trebuie să fiu împinsă de la spate ca să mă mobilizez.

- Online-ul și offline-ul se pot îmbina foarte frumos.

- Amețesc la filmele 3D.

- Viața merge mai departe și fără inelul cu diamant.

- Arta de a seduce o femeie e pe cale de dispariție. Acum avem “cerere” și “ofertă”, un “contract” și o balanță pentru avantaje şi dezavantaje.

- Pot să mă ridic și a doua oară după ce am dat cu capul.

- Ideea că “prietenul la nevoie se cunoaște” nu este universal valabilă. Dar și că o persoană aflată departe poate fi mai aproape decât oamenii din jurul meu.

- Sunt în stare să mă dau pe bloguri.

- Roacherii nu moare niciodată. Ei e eterni.

- Moartea nu iartă și vine atunci când te aștepți mai puțin.

- Visurile pot deveni realitate.

- Ziua nu-i ca seara sau că mâine poate fi mai rău.

- România tot în două e împărțită.

- Prefer un job mai puțin pompos și felixibl decât ceva “extravagant” ca denumire în CV, dar fără împliniri sufletești.

- România e în criză. Așa că am învățat și ce e criza economică, financiară, morală și de personalitate.

- Îmi place zodia mea. Prin urmare… am învățat să trag cu arcul.

- Nimic nu e întâmplător!

- Mai am multe de învățat.

Eu le scot la tablă pe domnișoarele Diana și Mika. L-aș scoate la tablă și pe domnul Șuțu. Poate ne onorează cu o lecție din 2009… când se întoarce de la domolit Dolomiții.

2009:

- am slăbit

- m-am îngrășat

- m-am mutat  (tot în chirie)

- iar am slăbit

- am pierdut șirul kilogramelor

- probleme de sănătate… aceleași. nu mă omoară, dar nici nu mă lasă să trăiesc

- n-am trecut granița, dar am văzut marea și muntele

- am avut… really bad hair days

- am plâns ca un copil din diverse motive (de ex. că mi-am pierdut un cercel) și am râs cu lacrimi de prea multe ori

- am avut niște dimineți excelente… la cafea

- nu, nu l-am găsit pe prinț. nici el pe mine

- am muncit până la epuizare (nu dau la sapă, doar că așa sunt eu de fel. mai stresată)

- m-am enervat, m-am împiedicat, m-am calmat

- în 2009, n-am dat lovitura, dar foarte importantă este “devastarea” online-ului. prin Twitter, Facebook sau blog am reușit să cunosc oameni pe care doar îi urmăream. de exemplu, luni seară, mai aveam puțin și intram în comă de râs. motivul? o ieșire cu Anca, Irina, Chinezu’, Elfu și Adrian. trebuie să precizez faptul că eu și Anca, fiind niște adevărate domnișoare, am mâncat pui+cartofi prăjiți+USTUROI. Hahahahaha…

- am învățat să trag cu arcul. am și fost medaliată de Moș Călifar. click acilea să vedeți

- visul meu este să ajung în Japonia. Misaki mi-a făcut bucuria de a-mi dărui o felicitare de pe acele tărâmuri. nu mă mai satur să o privesc.

- m-am eliberat de niște fantome ale trecutului

- Irongates a avut grijă de mine cu câte un DM

- m-am distrat cu roacherii, cu jurnaliștii, cu twitteriștii, cu blogării, cu prietenii

- am devenit agent de-mplinit dorințe

- mărunțișuri pentru voi… bogății pentru mine

Stau și privesc lista făcută la repezeală. Îmi dă o stare de bine. De calm. Îmi dau seama că sunt un omuleț, nu un robot. Breh, am un zâmbet pe moacă. Oaileu! Nici nu știți. Hai, mulțam și să aveți un 2010 așa cum vă doriți.