Prim ministru: Nu știu.

Ministrul Finanțelor Publice: Nu știu.

Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri: Nu știu.

Ministrul Afacerilor Externe: Nu știu.

Ministrul Transporturilor și Infrastructurii: Nu știu.

Ministrul Mediului și Pădurilor: Nu știu.

Ministrul Dezvoltarii Regionale și Turismului: Nu știu.

Ministrul Culturii și Patrimoniului Național: Nu știu.

Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale: Nu știu.

Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale: Nu știu.

Ministrul Educației și Cercetarii: Nu știu.

Ministrul Tineretului și Sportului: Nu știu.

Ministrul Sănătății: Nu știu.

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: Nu știu.

Dacă voi aveți propuneri, le aștept pe adresa redacției.  

Mă doare-n cot că niște amețiți au votat aiurea în Parlament. Dacă au făcut-o intenționat, dar nu vor să recunoască, atunci bilă neagră. Dacă au făcut-o de amețiți ce sunt, atunci bilă neagră.

Mă doare-n cot de moțiunea de cenzură. N-o să treacă.

Mă doare-n cot de protestul de pe 27 octombrie. Tot anul… sindicatele au lătrat hau hau hau, iar protestele au ieșit miau miau miau, zât. Țineți minte un cuvânt: faliment.

Mă doare-n cot de ăia care zic că mă laud cu actele caritabile și că parcă ar trebui să fie anonime și fără fluturat de sume. O mică explicație. Poate chiar și ultima. Cum e treaba cu dl. G nu mai explic. M-am săturat. De ce m-am tuns EU nu mai explic. M-am săturat. De ce mă “laud”? Simplu. Dacă prima fată care s-a tuns alegea să pună treaba sub anonimat, atunci nu mai lua amploare. Deci… bani pierduți, ca să zic așa. De ce am fluturat suma? Simplu. Pentru că un om mi-a dat niște bani în mână. Corect era să se vadă exact ce-am făcut cu ei. Că poate se trezea vreun Gigel să insinueze altceva. Transparență, cum nu prea se practică în țara asta. M-am mai “lăudat” și pentru ca alții să vadă pentru ce cazuri am dat acei bani, să fie mai vizibile. La fel și cu apărutul la televizor. Și am certitudinea (da, certitudinea… nu bănuiala) că alți oameni au donat pentru acele persoane după ce mi-au citit blogul.

Așa. Să-mi explice cineva care e treaba cu “ai făcut asta pentru imagine”. Sictir. Ce imagine? Traficul pe blog e la fel de mic, câștig zero lei din blog, nu mi s-a oferit alt job, am același salariu mic (ba chiar mai mic). Am ceva mai mulți followeri pe Twitter. Woooow. Poate vreți un autograf.

Revenind. Mă cam doare-n cot de ce se mai întâmplă. Altfel nu se prea poate supraviețui. Pe twitter și facebook e plin de nemulțumiți. Nemulțumiți și iar nemulțumiți. De politică, de emisiuni, de prezentatori, de sport, de vreme, de cluburi, de hipsteri, de tot ce mișcă și respiră. Ne tragem singuri în jos.

Eu voi scrie în continuare despre nimicuri artistico-siropoase, în funcție de cum mă chinuie talentul. Le mulțumesc celor câțiva cititori care încă nu m-au părăsit. Vă pupă fata.

BPN-uri, CExN-uri, ședințe de partid… atâtea organisme de conducere, nici nu se mai știe ce anume și unde trebuie discutat. Știrea mea preferată de ieri este cea prezentată mai sus. Deci… Ponta, consilier de imagine pentru Geoană. Îmi place, îmi place. Bat din palme. Geoană ar trebui să-și concedieze toți consilierii. Se pare că nu fac treabă bună. L-au lăsat să apară lângă Anastase și Boc. Pfff. Ce bine că mai există oameni precum Ponta. Și ce atâta învârtit după coadă și diplomație. Scurt și la obiect: “Arată ca dracu, între Roberta şi Boc. Arată ca naiba să staţi între Roberta şi Boc, poate îl trimiteţi pe Meleşcanu. E o chestie strict de imagine”, a grăit Ponta. Trebuie să recunoaștem că e un finuț. “Mă călcați pe bătături ca dracu. Poate plecați de tot din țară. E o chestie strict de imagine”, îmi mai imaginez eu că ar fi vrut să spună Ponta.

Iar răspunsul lui Geoană îl înțeleg și nu-l înțeleg. Parcă și-l văd cu capul plecat și suflându-și nasul: “Aş fi vrut să fiu în locul lui Băsescu, ar fi arătat altfel peisajul. Şi eu aş vrea o imagine de ansamblu – preşedinte şi Guvern”

Deci Geoană nu primește ciocolată.

Am o sugestie. Geoană să nu mai stea lângă Anastase și Boc. Anastase să nu mai stea lângă Boc și Geoană. Boc să nu mai stea lângă Geoană și Anastase.

P.S. Copii, împăcați-vă. Vine Crăciunul.

Vă spun doar că… am băut bere. Probably cea mai bună bere din lume. Am mâncat chees cake. Am gustat și niște nachos (cu sos de usturoi, doar sunt o lady) Am fost the last woman standing. Am rezistat până la capăt. Am încercat să mă bag în seamă cu toți – am vorbit și despre bretele, sex, Vamă, aparate foto… daaar și despre masoni, conspirații, bloguri și alte dileme. ȘOC și GROAZĂ! N-am vorbit despre Flacăra Violetă. Hahahaha! Și v-am făcut poze, breh!

Povestea Prăjiturii Politice o găsiți AICI.

Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă? O întrebare la care Alina Gorghiu m-a provocat să răspund. O să încerc. Răspunsul este DA. De asemenea, răspund şi cu NU. Cum vine asta? Despre statutul femeii în societate s-a tot vorbit şi încă se mai vorbeşte. Este o temă complexă, presărată cu multe prejudecăţi.

Depinde din ce unghi privim problema. Ce înseamnă o mamă devotată? Despre ce fel de director de firmă vorbim? Ce face statul pentru a ajuta o mămică director? De-a lungul anilor, femeile au demonstrat că pot face orice. Din punct de vedere intelectual şi chiar şi fizic se poate pune semnul egal între femei şi bărbaţi. Femeile pot fi bune la culturism sau box, iar bărbaţii pot fi nişte talentaţi designeri. Asta ca o viziune de ansamblu şi la rece. Ştim că fiecare individ în parte este unic. Nu-mi prea plac discuţiile despre TREBUIE. Le prefer pe cele despre normalitate. Dar cine stabileşte ce e normal şi ce nu? E ca şi discuţia despre valori. Ne stabilim un set de valori, dar acesta poate fi oricând răsturnat şi reinventat.

Dacă tot ziceam că individul este unic, mai spun că nu îmi place să pun egal între femei şi bărbaţi. Ca realizări materiale, ca drepturi, ca statut în societate… n-ar trebui să existe diferenţe. Femeia vine cu o încărcătură spirituală şi cu energii mult prea diferite faţă de cele ale bărbatului. Până la urmă, un bărbat şi o femeie trebuie să formeze un întreg. Să se completeze. O femeie pe o poziţie de conducere nu trebuie să fie un bărbat undercover. Hai că o dau în filosofii şi alte alea.

Mamă… director de firmă

Cred că mamă devotată înseamnă cât mai mult timp petrecut alături de copil. Dar şi asigurarea unui trai bun. O femeie nu face carieră pentru a-i asigura copilului o viaţă decentă, ci o face pentru că asta îşi doreşte. Copilul apare ulterior.

În general, femeile pot fi mame şi directoare de firmă. Chiar şi în România. Un bun exemplu îl găsiţi aici.

Apoi… depinde despre ce fel de firmă vorbim. Poate fi cu un program flexibil sau cu un program care va transforma femeia respectivă într-o mamă de weekend. Şi nici de weekend. Problema României este că nu prea există instituţii care să se ocupe serios de copiii noştri. De exemplu, nu avem bone de profesie şi de încredere.

Una dintre verişoarele mele conduce un important departament din cadrul Vodafone. Salariu pe măsură, dar şi multe sacrificii. A avut un şoc când, într-o seară, fetiţa ei i-a spus că nu vrea să doarmă cu ea şi că o vrea pe bonă. Nu cred că e plăcut. Dar… riscurile meseriei. La fel putem vorbi despre bărbaţi. Un bărbat poate fi tată, soţ devotat şi director de firmă? Discuţia se mută în cârca femeii doar pentru că ea dă naştere copilului? Dar să fim serioşi! E şi el în zonă.

Deci da. Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă. Nu. Nu poate fi perfectă şi nu poate excela în ambele. Alegerea îi aparţine.

De ce nu sunt femei pe scena politică?

Nu sunt îndrumate. Nu vor. Nu sunt încurajate. Nu au foarte multe modele. În România, politica nu prea mai e politică. Este doar o luptă murdară pentru putere. România are mari probleme la chestiuni ce ţin de civilizaţie. Ce să mai vorbim de misoginism, hărţuire şi prejudecăţi?!

Mi-ar plăcea să văd ce răspund la această întrebare Irongates, Anca, Irina şi Achilianu. Iar Misaki… poate ne spune câte ceva despre cum e în Japonia.

LE: Leapşa poate sa o ia cine vrea. Discutăm aici sau pe blogurile voastre. E o temă interesantă şi mi-ar plăcea să aflu cât mai multe păreri.

P.S. Cristi Şuţu intră în retrospectiva mea de suflet 2009… pentru că mă încurejează să aberez pe bloguri. Mulţumesc!