Metrou marca Udrea
Din seria “n-avem ce face cu banii, hai să-i aruncăm pe pliante” Elena Udrea ne anunţă că s-a ţinut de cuvânt. În 2008 ne-a promis metrou în Drumul Taberei, iar în 2010 proiectul a fost aprobat. Mă bucur. Însă aş vrea să o anunţ pe E.U. că între un proiect aprobat şi inaugurarea metroului e o diferenţă cam mare. Ştiu că stă prost la capitolul imagine, dar zău că pliantele astea nu mă încălzesc cu nimic. Eu stau în Drumul Taberei şi cică o gură de metrou ar trebui să fie chiar pe lângă blocul meu. Fericire mare. Nu cred până nu văd. Din câte ştiu… avem şi ceva proiecte de autostradă aprobate, dar autostradă pauză. Cum ar fi să avem pliante pentru fiecare kilometru de autostradă? Hî! Suntem în campanie cumva şi eu nu ştiu? Pozele sunt de la Radu.
Guvern de oameni înțelepți… cică
Adi/Elful sau tipul cu peștii și cu publicitatea mă întreabă cum aș vedea eu Guvernul. Am mai avut viziuni despre Guvern în Palatul Șuțu. Bine, aberam. Acum m-am gândit să abordez cât se poate de serios această temă. Mmmm… nu-mi iese. Pot spune că sunt de acord cu schema propusă de cei de la Fishington Post. Dar dacă trec și eu cam aceleași nume, nu fac nimic. Altele… nu prea găsesc. Or fi, nu zic nu. Numai că mie nu-mi pică fisele. Schema mea arată cam așa:
Prim ministru: Nu știu.
Ministrul Finanțelor Publice: Nu știu.
Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri: Nu știu.
Ministrul Afacerilor Externe: Nu știu.
Ministrul Transporturilor și Infrastructurii: Nu știu.
Ministrul Mediului și Pădurilor: Nu știu.
Ministrul Dezvoltarii Regionale și Turismului: Nu știu.
Ministrul Culturii și Patrimoniului Național: Nu știu.
Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale: Nu știu.
Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale: Nu știu.
Ministrul Educației și Cercetarii: Nu știu.
Ministrul Tineretului și Sportului: Nu știu.
Ministrul Sănătății: Nu știu.
Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: Nu știu.
Dacă voi aveți propuneri, le aștept pe adresa redacției.
Mă doare
Mă doare-n cot de stenogramele marca SOV. Nu și de felul cum au apărut și motivul. Nu e tocmai ok. Dulce democrație. Dar de conținutul lor… mă doare-n cot.
Mă doare-n cot că niște amețiți au votat aiurea în Parlament. Dacă au făcut-o intenționat, dar nu vor să recunoască, atunci bilă neagră. Dacă au făcut-o de amețiți ce sunt, atunci bilă neagră.
Mă doare-n cot de moțiunea de cenzură. N-o să treacă.
Mă doare-n cot de protestul de pe 27 octombrie. Tot anul… sindicatele au lătrat hau hau hau, iar protestele au ieșit miau miau miau, zât. Țineți minte un cuvânt: faliment.
Mă doare-n cot de ăia care zic că mă laud cu actele caritabile și că parcă ar trebui să fie anonime și fără fluturat de sume. O mică explicație. Poate chiar și ultima. Cum e treaba cu dl. G nu mai explic. M-am săturat. De ce m-am tuns EU nu mai explic. M-am săturat. De ce mă “laud”? Simplu. Dacă prima fată care s-a tuns alegea să pună treaba sub anonimat, atunci nu mai lua amploare. Deci… bani pierduți, ca să zic așa. De ce am fluturat suma? Simplu. Pentru că un om mi-a dat niște bani în mână. Corect era să se vadă exact ce-am făcut cu ei. Că poate se trezea vreun Gigel să insinueze altceva. Transparență, cum nu prea se practică în țara asta. M-am mai “lăudat” și pentru ca alții să vadă pentru ce cazuri am dat acei bani, să fie mai vizibile. La fel și cu apărutul la televizor. Și am certitudinea (da, certitudinea… nu bănuiala) că alți oameni au donat pentru acele persoane după ce mi-au citit blogul.
Așa. Să-mi explice cineva care e treaba cu “ai făcut asta pentru imagine”. Sictir. Ce imagine? Traficul pe blog e la fel de mic, câștig zero lei din blog, nu mi s-a oferit alt job, am același salariu mic (ba chiar mai mic). Am ceva mai mulți followeri pe Twitter. Woooow. Poate vreți un autograf.
Revenind. Mă cam doare-n cot de ce se mai întâmplă. Altfel nu se prea poate supraviețui. Pe twitter și facebook e plin de nemulțumiți. Nemulțumiți și iar nemulțumiți. De politică, de emisiuni, de prezentatori, de sport, de vreme, de cluburi, de hipsteri, de tot ce mișcă și respiră. Ne tragem singuri în jos.
Eu voi scrie în continuare despre nimicuri artistico-siropoase, în funcție de cum mă chinuie talentul. Le mulțumesc celor câțiva cititori care încă nu m-au părăsit. Vă pupă fata.
Ponta, consilier de imagine
Preşedintele PSD, Victor Ponta, i-a cerut, luni, în CExN, preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, să evite contactul cu cei de la PDL, chiar şi la nivel oficial, el apreciind că “arată ca naiba” ca fostul preşedinte PSD să stea, chiar la jurământul miniştrilor PDL, între Roberta Anastase şi Emil Boc. (Mediafax)
BPN-uri, CExN-uri, ședințe de partid… atâtea organisme de conducere, nici nu se mai știe ce anume și unde trebuie discutat. Știrea mea preferată de ieri este cea prezentată mai sus. Deci… Ponta, consilier de imagine pentru Geoană. Îmi place, îmi place. Bat din palme. Geoană ar trebui să-și concedieze toți consilierii. Se pare că nu fac treabă bună. L-au lăsat să apară lângă Anastase și Boc. Pfff. Ce bine că mai există oameni precum Ponta. Și ce atâta învârtit după coadă și diplomație. Scurt și la obiect: “Arată ca dracu, între Roberta şi Boc. Arată ca naiba să staţi între Roberta şi Boc, poate îl trimiteţi pe Meleşcanu. E o chestie strict de imagine”, a grăit Ponta. Trebuie să recunoaștem că e un finuț. “Mă călcați pe bătături ca dracu. Poate plecați de tot din țară. E o chestie strict de imagine”, îmi mai imaginez eu că ar fi vrut să spună Ponta.
Iar răspunsul lui Geoană îl înțeleg și nu-l înțeleg. Parcă și-l văd cu capul plecat și suflându-și nasul: “Aş fi vrut să fiu în locul lui Băsescu, ar fi arătat altfel peisajul. Şi eu aş vrea o imagine de ansamblu – preşedinte şi Guvern”
Deci Geoană nu primește ciocolată.
Am o sugestie. Geoană să nu mai stea lângă Anastase și Boc. Anastase să nu mai stea lângă Boc și Geoană. Boc să nu mai stea lângă Geoană și Anastase.
P.S. Copii, împăcați-vă. Vine Crăciunul.
Unde-o fi Marean?
Nu vă e dor de Vanghelie? Hai, serios! Pe bune că mie îmi este dor. Nu mă mai amuză deloc ultimele evenimente de pe scena politică. E chiar plictisitor fără el. Pe unde umblă? Vacanță, vacanță… dar cât?! Nici urmă de Vanghelie care este să comenteze certurile copilașilor Geoană și Ponta. Nici urmă de Vanghelie care este să ne mai spună cum stă treaba cu palma prezidențială. Nici urmă de Vanghelie care este să ne spună că Guvernul Boc este cel mai prost ever. Nici urmă de Vanghelie care este să ne spună lista miniștrilor remaniați. Nu mă mai joc!

