Oana Portase și cei șapte pitici

Pentru cei ce înțeleg. Vreau să merg la mare (nu contează anotimpul) și să găsesc o pereche pentru scoica de pe biroul meu.

An Nou sclipicios să aveți!

My life is based on a true story

Sunt momente ale zilei în care soarele îți inundă casa deși este iarnă, muzica îți cântă în surdină, mai sorbi din paharul cu vin, îți așezi gândurile și mai dai click pe câte un link. Așa ajungi la cuvinte simple și la povești ascunse printre rânduri. George vorbește foarte frumos despre lista de iarnă. Iarna lui, iarna mea, iarna ta, iarna lor, iarna noastră.

În ultima vreme, am tot văzut pe bloguri o dezlănțuire încrâncenată la adresa Crăciunului. Chestiuni legate de aspectul comercial, religios și miștouri peste miștouri despre colinde. Sau, dimpotrivă, oameni care sunt pe sistemul Ionel Crăciunel. Văd o minune în orice fulg de nea și sunt în stare să se îmbrace în beculețe. Dragi copii, liniștiți-vă. Cred că ăsta e cel mai important lucru. Nu clișeele despre cum trebuie să fim mai buni și mai calzi, nu sarmalele, nu cumpărăturile, nu cadourile extravagante. Nu putem fi buni și fericiți la comandă. Suntem sau nu suntem. Dar cred că este o perioadă în care e bine să ne liniștim puțin, să tragem o linie, să ne bucurăm de ce avem, să nu mai ieșim la atac.

Pentru mine… Crăciunul este când stau în pijamaua preferată și mă rostogolesc ca o mâță prin pat, bunica mea îmi aduce o farfurie plină de cozonac, iar bradul clipocește undeva în colțul camerei. Atunci când stau cu mama la o cafea, îi povestesc despre ce băieți mi-au mai frânt inima în anul respectiv, iar bradul clipocește undeva în colțul camerei. Atunci când stau cu tata pe canapea, ne uităm la un film stupid și bombănim, iar bradul clipocește undeva în colțul camerei. Alergăm ca nebunii prin viață. Decembrie este luna în care ar trebui să oprim puțin Pământul, să ne dăm jos, să respirăm. Am fost și eu copil tâmpit și teribilist. Voiam să plec cât mai repede de acasă, voiam să vin la Capitală, voiam să fiu independentă. Apoi… am dat cu nasul de greu și mi-am dat seama cât de importante sunt momentele înșirate mai sus. Mi-e dor de puțină liniște.

M-am născut iarna, așa că în fiecare iarnă trag linie și o iau de la capăt.

Lista mea de iarnă:

- să mă țin mai mult de mână cu băiatul cu ochi albaștri.

- să-mi fac crescătorie de fluturi în stomac. fără să-mi fie frică.

- să-mi iubesc necondiționat prietenii care merită. fără să-mi fie frică.

- să dorm atunci când ar trebui să doarmă copiii. nu vreau să ajung om mare cu cearcăne și riduri.

- să ies mai des din București.

- chiar dacă simt că nu mai am putere, să rup din inima mea pentru celălalt. (așa cum zice și George)

- să merg la înot.

- să citesc mai mult.

- să cred atunci când nu mai am în ce crede.

- să mănânc mai des supă.

- să-mi educ gândurile, să le sortez, să le așez în rafturi, pe litere.

- să iau pauză de mine… pentru mine.

Lista mea cuprinde și dorințe mai prostuțe sau mărețe, dar acestea vor rămâne între mine, creion și foaia de hârtie. Crăciuneală fericită!

- Aia mică de respiră greu -> Portase <-  a împlinit 25 de anișori.

- portase.net a împlinit un anișor.

Mulțumesc. Vă pupă fata!

Deana Carter – Once Upon a December

Asculta mai multe audio diverse

Story of a man who decided not to breathe.

În ultima vreme… scriu de înțelegem numai eu, și capul meu, și piticii din el, și cine mai trebuie. Un fel de indirect direct. Sau direct indirect. Suportați-mă. Sau nu. Că tot sunt bipolară și cu sindromul tourette.

iarna, primăvara, vara, toamna, iarna, controlul, muzica, filmele, spânzurătoarea, marea, ciocolata, fluturașul, scoica, sctochul, votca, vinul, berea, șampania, whiskeyul, ouzo, 1 mai, săndăluțele, înghețata, bucătăria, bicicleta, chitara, ploaia, liftul, spitalul, pernele, rochița, ceaiul, pantofii cu toc, parcul, lacul, benzile desenate, salcia, piața, cireșele, dansul, acadeaua, sacul de dormit, cavitul, mașina, floarea, cafeaua, muntele, corsetul, sabia, picnicul, ochii.

ia. scoica la ureche. marea. îmi pare rău!

A. Am o intuiție destul de ascuțită. Că nu ascult de ea tot timpul… deh, e partea a doua. Și vine momentul ăla în care mă lovesc de anumite chestii și-mi dau seama că am avut dreptate. Toate elementele sunt la locul lor. Alb pe negru, nu gri. Și cu toate astea, unii simt nevoia să-mi explice că nu e cum zic eu. A recunoaște că ai greșit este o artă. M-am uitat de mai multe ori în oglindă. Zău că nu scrie FRAIERĂ pe fruntea mea. Jocuri adolescentine, un cuțit bine înfipt și răsucit, durerea care te înalță și sunt făcută bucățele. Bine că există super glue. Ce să zic… suck my dick, idiăt! (litera se potrivește)

B. Mereu am fost pasionată de desenele japoneze. Mvai, și au desenele astea niște faze simpatice. Să exemplific. Când o tipă vede un tip mișto, îi dă sângele pe nas. De emoții, probabil. În ultima vreme, cam așa mă simt eu pe lângă un om. Ceva nou pentru mine. Interesant. Jbuf. Vine și cafeaua. În timp ce-mi beau cafeaua, mă pocnesc pe mine mici revelații ce duc spre decizii. You can buy me with a coffee, I’m so cheap la la la în parcare la McD, la două noaptea, am decis să-mi mai complic puțin viața. De pe acum… La Mulți Ani! (și aici se potrivește litera)

C. (de pe aici nu se va mai potrivi litera, va fi o întreagă înșiruire de ele. de litere.) Există în jurul meu niște ființe din regnul cu cruce care îmi fac viața fabuloasă (de când voiam să folosesc cuvântul ăsta). AS, AB, IU, MP, RIA!

D. (aici voi nominaliza) Sunt oameni de lângă tine care nu mișcă un deget. Și sunt oameni care din celălalt capăt al țării sunt mult mai aproape și mișcă munții. Draga mea Marieta, ești o femeie extraordinară și te iubesc pentru asta.  Cu drag.

E. Odă mie.