Oana Portase și cei șapte pitici » personale http://portase.net "Once a aiurită, always a aiurită" Wed, 18 Jan 2012 22:34:49 +0000 en hourly 1 Filmul meu. Real. http://portase.net/2011/04/26/filmul-meu-real/ http://portase.net/2011/04/26/filmul-meu-real/#comments Tue, 26 Apr 2011 12:20:25 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1324 - Sunt în pantaloni roz de trening.

- Imaginea asta s-a înfipt adânc în mintea mea.

- M-ai păcălit. Ai vrut neapărat să mă vezi în pantaloni roz.

- Ești mică. Parcă erai mai înaltă.

- Știu.

- Faci riduri.

- Știu.

- Pe toate le știi.

- Eh.

- Ești prea departe.

- Da.

- Mă bucur că nu te-ai schimbat.

- Așa, puțin.

- Îmi pare rău că ești singură acolo.

- Sunt o eroină.

- … Trebuia să fac asta mai demult.

 

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/04/26/filmul-meu-real/feed/ 4 I love me http://portase.net/2011/04/04/i-love-me/ http://portase.net/2011/04/04/i-love-me/#comments Mon, 04 Apr 2011 17:33:29 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1309 Îmi vine să mă pup, să mă iau în brațe, să mă felicit, să-mi strâng mâna, să mă bat pe spate, să mă mângâi pe cap. Intuiția mea e destul de ascuțită. Iar acum câteva luni… am cam avut dreptate să o ascult. Și când am dreptate, apăi am dreptate. Chiar dacă se întâmplă rar. De aici și generalizările pe care n-am încetat să le aplic. Cel puțin pentru o anumită categorie de ființe. Acum ceva vreme – pentru 6.3 secunde – m-am îndoit de tactica mea. Am zis că poate nu e bine, nu-i frumos, nu-i gigea. Eh, fuck off. Etichetele sunt puse. Lipite pentru trecut, prezent și viitor. Același raft, același praf așezat. Farmecul jocului este că cineva va sparge tiparele, etichetele, rafturile. Heeee… și ce surpriză va fi. Atunci da. Poate că în acel moment voi înceta să mă plictisesc.

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/04/04/i-love-me/feed/ 2 Shut down http://portase.net/2011/03/15/shut-down/ http://portase.net/2011/03/15/shut-down/#comments Tue, 15 Mar 2011 16:43:43 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1285 Început de primăvară, o zi ca oricare alta. Mirosul de Vogue roz, mirosul parfumului meu… Light Blue, muzica aceea pe fundal.  Fără să-mi dau seama am pus elementele unei amintiri împreună. Numai camera e diferită.

Vara aceea. Rochița roșie. Mirosurile, suntele, dar… sentimentele? Nu-mi amintesc. Oare era plăcut? Încerc să-mi amintesc, dar sună telefonul. Ha! Ce glumă bună. Un fel de gând la gând. Ce ți-e și cu Universul ăsta. Pe ecranul telefonului apare un nume pe care nu l-am mai zărit de ceva ani. Oare câți ani? Răspund. Aceeași voce, dar milioane de veacuri distanță între noi. Conversație normală. Cred că trebuia să întreb “de ce?” … dar n-am făcut-o. Am închis. Nicio tresărire, teleghidată, rece. Ca și cum n-a fost. N-am reușit să-mi amintesc. Oare când am apăsat butonul de shut down? Nu-mi pasă.

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/03/15/shut-down/feed/ 1 Respir. Mă rog, cred… http://portase.net/2011/03/13/respir-ma-rog-cred/ http://portase.net/2011/03/13/respir-ma-rog-cred/#comments Sun, 13 Mar 2011 18:13:17 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1283 Am decis să ies din hibernare împreună cu urșii. Timp de șase luni am simțit că mă lupt cu morile de vânt. O bătălie am câștigat-o, acum, cu venirea primăverii. Dar războiul nu s-a terminat. Multe seri am stat cocoțată pe scaunul din bucătărie, pe întuneric, holbându-mă pe geam, întrebându-mă ce caut eu în viața mea. Frustrant este atunci când știi pe ce drum vrei să mergi. Alegi cărarea, treci de obstacole, dar tot apare cineva care să-ți tragă un șut în fund de te rostogolești până la ailantă cărare. Bun, nu e drumul tău, dar te ridici, te scuturi și vezi ce poți face. Nu te înfigi bine cu picioarele în pământ că-ți cade un bolovan în cap. Mbine. Și normal că te uiți în sus și rostești un sec  ”Pe bune?!” Și tot așa.

Punctul culminant a fost când m-am plictisit de tot și de toate, de voi și de mine. Până și sufletul mi-a devenit plictisitor. Și încă mai sunt plictisită. Va trebui să vă obișnuiți cu mine așa pentru o perioadă. Îh… mai am câte ceva de spus, dar trebuie să plec. Niște ființe ravisante mă așteaptă la un restaurant. Deci… I’m back. Cred.

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/03/13/respir-ma-rog-cred/feed/ 4 D’ale mele http://portase.net/2011/02/10/dale-mele/ http://portase.net/2011/02/10/dale-mele/#comments Thu, 10 Feb 2011 13:34:29 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1278 Problema nu mai contează. De zis ar fi multe, dar nu vreau să. Așa că nu mai am de ce să scriu aici. Ar fi o idee ca pentru o perioadă să ne lăsăm în pace reciproc.

kthxbye!

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/02/10/dale-mele/feed/ 13 Nu, mulţumesc http://portase.net/2011/02/10/nu-multumesc/ http://portase.net/2011/02/10/nu-multumesc/#comments Thu, 10 Feb 2011 04:59:55 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1273 “Mănâncă”, “Dormi”, “Ai grijă de tine”, “Ai răbdare”, “Totul va fi bine”.  Nu mă încălzesc cu nimic. Nu mă ajută. Mă irită. Toleranţa mea a ajuns cu mult sub zero. Aşa că… “Nu, mulţumesc”.

L.E. “Te iubesc-uri” accept. Nişte fete ştie de ce.

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/02/10/nu-multumesc/feed/ 5 Întrebare http://portase.net/2011/02/08/intrebare/ http://portase.net/2011/02/08/intrebare/#comments Tue, 08 Feb 2011 20:21:33 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1271 Cum ar fi să închid prăvălia? Și să plec. De tot…

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/02/08/intrebare/feed/ 6 Despre nimicuri http://portase.net/2011/02/06/despre-nimicuri/ http://portase.net/2011/02/06/despre-nimicuri/#comments Sun, 06 Feb 2011 17:16:21 +0000 Oana PORTASE http://portase.net/?p=1267 Tot fără dat cu părerea. Tot despre mine. Adică tot despre nimicuri. Până la urmă… subiectul “eu” îl stăpânesc cel mai bine. Cel puțin așa ar trebui.

Simt că am pierdut un an din viață. Eh, adevărul este că și eu l-am dat așa, pe ochi frumoși. De aceea merg pe burtă spre linișteala aia de care vorbeam câteva postări mai jos, spre o paralizie a gândurilor și a stomacului. Cum normal nu se poate tot timpul, îmi mai pavez drumul cu ceva minciuni. Cam telenovelistic, dar foarte necesar.

Nimicuri, nimicuri și iar nimicuri. Mi-a crescut părul. Persoanele cu care mă întâlnesc simt nevoia să-mi spună asta. Mda. ȘTIU. Au trecut câteva luni. Părul asta face… crește. Nu, nu știu dacă mă mai tund. Dacă mă tund, nu știu cum. Nu, nu știu dacă îl las lung. Dacă îl las lung, nu știu cât de lung. Nu, acum nu-mi place cum arată… dar nu, tot nu-mi pare rău că m-am tuns. Arăt ca un băiețel la școală cu părul dat într-o parte, îmi mai lipsește cărarea. I don’t give a f***. :D

Alte nimicuri. Nu mai suport frigul ăsta. Dimineața când plec de acasă… este crunt. Înfofolită cu jdemii de bluze și geaca de munte și tot îmi îngheață până și ultima celulă din corp. Parcă nu era ATÂT de frig iarna.

Bucuriile (stomacului) din ultima vreme: ceai cu lichior, ecler cu glazură de ness, baghete cu măsline.

Tot nimicuri. Mi se strică chestii prin casă. Sunt un fel de Carrie. Pe unde trec… poc ceva. Se pare că nu-mi direcționez energia unde trebuie. Hahahaha.

Încă ceva. Mi s-a pus pata rău de tot pe o cutiuță muzicală cu balerină. Simt nevoia să dețin așa ceva. Siropos, știu. Dar VREAU! Așa că… dacă știți unde găsesc astfel de cutiuțe muzicale prin București, anunțați-mă și pe mine.

kthxbye!

D-nul Portase Approved]]> http://portase.net/2011/02/06/despre-nimicuri/feed/ 8