Oana Portase și cei șapte pitici

Nu o să spun prea multe despre campania “Let’s Do It, Romania”. Cine a înțeles… a înțeles. Cine n-a înțeles… nici n-o să priceapă. Spun doar atât: FELICITĂRI! Și cu asta basta.

Noi am fost o echipă de vreo 50 și ceva de suflete. Locația: Bușteni. Planul era să urcăm de nebuni, să facem frumușel un traseu, să strângem mormanele de gunoaie întâlnite și să dormim lați la releu. N-a fost să fie. Vremea n-a ținut cu noi, așa că am rămas prin Bușteni. Nenea ajutor de primar ne-a dus să facem curățenie – ATENȚIE – lângă un cimitir. Mbuahahahahaha. Ce hlizeală încâlcită cu oroare pe noi. Nu vreți să știți cam cum erau acele gunoaie după o ploaie zdravănă.

“Aveți grijă la salamandre. Să nu puneți mâna pe ele.” – glăsui un băiat. Ok. N-apuc să bag prea multe chestii într-un sac că dau de o salamandră. Am schelălăit puțin și mi-am mutat locul de acțiune. Trag de sac, mai adun chestii, fac două piruete și pac… altă salamandră. Ooook. Mă mut în altă parte. “Serios. Dacă găsim un cadavru, anunțăm poliția. hăhăhăhă” – zise simpaticul Andi. Hlizeală, glumițe, miros urât, gunoaie. Dar toți munceam cu spor. Am găsit toate nebuniile posibile și imposibile (printre care o găleată plină cu poopoo), dar una din marile descoperiri mi-a aparținut. Un os. Da. Dar nu un os de animăluț. Era cam de… om. Hî. Ca să-mi conving partenerii de muncă, am pus mâna pe el și l-am fluturat sub privirile îngrozite din jurul meu. După o mică analiză, s-a constatat că e de om. Și da… mă bătea gândul să-l iau ca suvenir. STOP CADRU! Derulăm.

Eu, Portase, am găsit osul cuiva și am pus mâna pe el. Câteva explicații:

- Portase este o ființă fricoasă. Sunt ceva de genul “mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică”.

- Portase nu suportă gângăniile sau alte ființe scârboase. Dacă apare așa ceva în raza mea de acțiune, țip și fug cât văd cu ochii și picioarele. Sunt în stare să dorm și la vecini.

- Portase se uită la filme horror de sub pătură. Adică nu se prea uită, mai mult ascultă.

- Dacă visează urât, Portase plânge.

- Portase … (completați spațiile goale)

Deci lista poate continua. Așa căăăă… nu numai că m-am băgat în gunoaiele alea și n-am dat bir cu fugiții, dar am și fluturat osul de ființă umană fără nicio problemă. Da, mă laud. Mulțumesc pentru aplauze, fără autografe. Am stomac puternic. Mă rog, până la un moment dat.

Cred că s-au strâns cam 350 de saci. Am fost harnici. Mulțumim primarului din Bușteni că ne-a lăsat să dormim în sala de sport. Șmecherie! Duș călduț, o aspirină, o cântare, o sticlă de votcă și am picat lată.

P.S. 1 Fiind ocupată cu gunoaiele… apoi cu o sticlă de votcă, nu am făcut poze. Le voi aduna de la restul ființelor care au fost primprejur.

P.S. 2 Să nu mă mai lăsați să beau votcă!

P.S. 3 Totuși, avantajul e că n-am răcit.

P.S. 4 Azi nu, nu, nu. Te rog eu, nu.

Acolo unde pământul se oprește… ca să te dai jos și să respiri.

Împart cu voi bucuria mea de astăzi. Un strop de Crăciun… într-o bucățică de Rai. Un Ajun fără frământat de cozonaci, fără oale la fiert, fără aspirat, fără șters praful, fără agitația tipic românească. O seară liniștită!