Oana Portase și cei șapte pitici

Ruxandra mă provoacă la o beție de cuvinte. E frumos să inventezi povești, dar mai frumos este să le trăiești. Eu pot face din câteva secunde o poveste, din câteva zile un roman, din câțiva ani un film. Pentru că mama m-a făcut cu o doză de sirop în suflet… tot cu o doză de sirop voi lega și cele zece cuvinte. Cutiuța cu amintiri. Minute dintr-o dimineață.

Îmi aud respirația, îmi aud bătaia inimii. Cred că a trecut noaptea. Deschid pleoapele leneșe și zăresc vaza. Ah, e goală. Nu mi-a adus niciodată flori. Tot goală rămâne… acolo, în colțul ei. Un porumbel gângurește la geam, iar vara îmi invadează casa prin jaluzele. Se vede praful în câteva raze de soare ce-mi ating colțul patului. Am corpul invadat de lene și somn. Aș mai dormi, dar păsările din balcon parcă-mi fac o dedicație. Cântă, cântă. Da, da, mă trezesc. Mă mișc prin casă ca o lebădă grațioasă… asta până când mă lovesc de primul scaun. M-am lovit, dar tot nu m-am conectat la realitate. Mă uit spre ușa de la intrare… parcă și acum îi văd paltonul aruncat pe jos. Venea în serile de iarnă și n-avea răbdare să-l pună în cuier. Vroia să mă ia cât mai repede în brațe. Zâmbesc și încep să fredonez “I smell sex and candy“. El cânta mult mai bine piesa asta. Dar nu mă opresc din cântat. Ia, gata cu amintirile. E cazul să-mi fac o cafea. Sau mai bine un ceai verde. Hmmm. Cum îi plăcea ceaiul? Cu zahăr? Sau cu miere? Of, iar gândesc prea mult. Mi-a schimbat viața, mi-a schimbat până și gustul ceaiului. Mă joc cu sănătatea capului meu și a sufletului meu. La asta mă pricep cel mai bine. Fierbe apa. Fredonez în continuare. Aștept în continuare. E doar o dimineață.

I live on coffee and flowers

Urs mă întreabă ce superstiții am. Nu le-aș spune chiar superstiții. Am/aveam un pachet de frici prinse în păr. Am scăpat de o parte din ele atunci când m-am tuns scurt. Le-am înfruntat, am luat decizii, m-am cocoțat pe tocuri și stau binișor pe cele două picioare. Ba chiar zâmbesc triumfător. N-am câștigat nicio bătălie… doar că n-am căzut.

Câteodată mă gândesc la viața mea ca la un film. Mă gândesc cum ar fi trailer-ul meu. Care ar fi personajele cheie din film? Încă nu știu dacă eu sunt un personaj pozitiv sau negativ.  Știu doar că nimic nu e întâmplător și că anumiți oameni trebuie să se întâlnească. O lecție este în toate. Niște întâmplări de săptămâna asta m-au făcut să mă dau cu capul de birou și să râd de mine. De ce mi-e frică… nu scap. Bring it on! Cred că mi-am sucit karma puțin. Da, cred în karmă. Și cred că e un mesaj clar că am o lecție de învățat. Altfel… ar putea fi doar o glumă proastă. Bine, deja scriu aici pentru mine. E vorba de detalii. Detalii pe care nu are rost să le înșir. Detalii care ar dura cât un roman. Ideea e că nu cred în coincidențe.

Am zile plăcute și zile infernale. Nu contează că e marți cu cele trei ceasuri rele, vineri 13 sau luni. Sunt pur și simplu zile. Ador pisicile negre. Când eram în liceu, am găsit un pui de pisică negru la gunoi. L-am luat, l-am crescut cu biberonul, l-am ținut lângă perna mea. A crescut într-o frumoasă pisică neagră. Pe pisică o chema Pisică. Zilnic se zbenguia prin fața mea. Ar fi trebuit ca în fiecare zi să pățesc ceva? Mai e superstiția cu pupatul în ușă. Că dacă o faci, atunci nu te mai vezi cu persoana respectivă. Oamenii vin și pleacă. Un pupat în ușă n-o să-i îndepărteze, dar nici n-o să-i aducă mai aproape. Ah, sau probabil n-am nici măcar 1,60 m înălțime pentru că am trecut pe sub o scară când eram mică.

Văd în superstiții frici. Dacă marți dimineața mă trezesc cu gândul că e marți cu cele trei ceasuri rele, atunci e foarte probabil să nu fie o zi tocmai bună. Pentru că așa m-am programat de dimineață. Cred în legea atracției și în alte mumbo jumbo.

Mai cred în roata care se întoarce. Nu neapărat că vreau să văd cum se întoarce la cei care m-au rănit, ci și în cazul meu. Doar că eu am curajul să-mi dau seama când am greșit, am curajul să-mi asum roata întoarsă, am curajul să-mi asum karma sucită.

Sunt om. Pe deasupra și femeie. Așa că o serie de frici rămân în mine. Într-o zi… cineva mă ajuta să scap de ele. Între timp, trăiesc viața așa cum e. Cu cine mi-e dat să-mi fie sau nu alături. Fără planuri care să mă împiedice să simt. Și poate reușesc să fac un film simplu (dar de Oscar) din viața mea.

P.S. Unde găsesc o spălătorie de karmă? :))))))

Adi/Elful sau tipul cu peștii și cu publicitatea mă întreabă cum aș vedea eu Guvernul. Am mai avut viziuni despre Guvern în Palatul Șuțu. Bine, aberam. Acum m-am gândit să abordez cât se poate de serios această temă. Mmmm… nu-mi iese. Pot spune că sunt de acord cu schema propusă de cei de la Fishington Post. Dar dacă trec și eu cam aceleași nume, nu fac nimic. Altele… nu prea găsesc. Or fi, nu zic nu. Numai că mie nu-mi pică fisele. Schema mea arată cam așa:

Prim ministru: Nu știu.

Ministrul Finanțelor Publice: Nu știu.

Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri: Nu știu.

Ministrul Afacerilor Externe: Nu știu.

Ministrul Transporturilor și Infrastructurii: Nu știu.

Ministrul Mediului și Pădurilor: Nu știu.

Ministrul Dezvoltarii Regionale și Turismului: Nu știu.

Ministrul Culturii și Patrimoniului Național: Nu știu.

Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale: Nu știu.

Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale: Nu știu.

Ministrul Educației și Cercetarii: Nu știu.

Ministrul Tineretului și Sportului: Nu știu.

Ministrul Sănătății: Nu știu.

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: Nu știu.

Dacă voi aveți propuneri, le aștept pe adresa redacției.  

Am onoarea de a executa o leapșă foto de la Alex Mazilu. Nu le am eu cu fotografia, dar îi mulțumesc că m-a inclus și pe mine în listă. Trebuie să aleg cea mai bună fotografie făcută de mine. A fost cam greu… pentru că nu prea am fotografii bune. Eu sunt pe sistemul țaca paca. Nu gândesc prea mult (mda!) și apăs butonul. Deși… am un tată în dotare care știe meserie. Cam asta ar fi…

P.S. Fotografia a fost bibilită de Cougar. Cu el m-am sfătuit în alegerea ei. Șiii… a avut grijă să mă “laude” pentru încadrările mele excepționale.

Cougar mi-a povestit de leapșa asta. Pfuai! Prea faină. Am luat-o. Maxim, am zis!

Se face ashea:

Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

Use Photoshop or similar to put it all together.

Hăhă! Îmi place ce mi-a ieșit. Leapșa merge… la cine vrea să se relaxeze puțintel. Enjoy!