Oana Portase și cei șapte pitici

Din seria “n-avem ce face cu banii, hai să-i aruncăm pe pliante” Elena Udrea ne anunţă că s-a ţinut de cuvânt. În 2008 ne-a promis metrou în Drumul Taberei, iar în 2010 proiectul a fost aprobat. Mă bucur. Însă aş vrea să o anunţ pe E.U. că între un proiect aprobat şi inaugurarea metroului e o diferenţă cam mare. Ştiu că stă prost la capitolul imagine, dar zău că pliantele astea nu mă încălzesc cu nimic. Eu stau în Drumul Taberei şi cică o gură de metrou ar trebui să fie chiar pe lângă blocul meu. Fericire mare. Nu cred până nu văd. Din câte ştiu… avem şi ceva proiecte de autostradă aprobate, dar autostradă pauză. Cum ar fi să avem pliante pentru fiecare kilometru de autostradă? Hî! Suntem în campanie cumva şi eu nu ştiu? Pozele sunt de la Radu.

Da sau nu?

Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă? O întrebare la care Alina Gorghiu m-a provocat să răspund. O să încerc. Răspunsul este DA. De asemenea, răspund şi cu NU. Cum vine asta? Despre statutul femeii în societate s-a tot vorbit şi încă se mai vorbeşte. Este o temă complexă, presărată cu multe prejudecăţi.

Depinde din ce unghi privim problema. Ce înseamnă o mamă devotată? Despre ce fel de director de firmă vorbim? Ce face statul pentru a ajuta o mămică director? De-a lungul anilor, femeile au demonstrat că pot face orice. Din punct de vedere intelectual şi chiar şi fizic se poate pune semnul egal între femei şi bărbaţi. Femeile pot fi bune la culturism sau box, iar bărbaţii pot fi nişte talentaţi designeri. Asta ca o viziune de ansamblu şi la rece. Ştim că fiecare individ în parte este unic. Nu-mi prea plac discuţiile despre TREBUIE. Le prefer pe cele despre normalitate. Dar cine stabileşte ce e normal şi ce nu? E ca şi discuţia despre valori. Ne stabilim un set de valori, dar acesta poate fi oricând răsturnat şi reinventat.

Dacă tot ziceam că individul este unic, mai spun că nu îmi place să pun egal între femei şi bărbaţi. Ca realizări materiale, ca drepturi, ca statut în societate… n-ar trebui să existe diferenţe. Femeia vine cu o încărcătură spirituală şi cu energii mult prea diferite faţă de cele ale bărbatului. Până la urmă, un bărbat şi o femeie trebuie să formeze un întreg. Să se completeze. O femeie pe o poziţie de conducere nu trebuie să fie un bărbat undercover. Hai că o dau în filosofii şi alte alea.

Mamă… director de firmă

Cred că mamă devotată înseamnă cât mai mult timp petrecut alături de copil. Dar şi asigurarea unui trai bun. O femeie nu face carieră pentru a-i asigura copilului o viaţă decentă, ci o face pentru că asta îşi doreşte. Copilul apare ulterior.

În general, femeile pot fi mame şi directoare de firmă. Chiar şi în România. Un bun exemplu îl găsiţi aici.

Apoi… depinde despre ce fel de firmă vorbim. Poate fi cu un program flexibil sau cu un program care va transforma femeia respectivă într-o mamă de weekend. Şi nici de weekend. Problema României este că nu prea există instituţii care să se ocupe serios de copiii noştri. De exemplu, nu avem bone de profesie şi de încredere.

Una dintre verişoarele mele conduce un important departament din cadrul Vodafone. Salariu pe măsură, dar şi multe sacrificii. A avut un şoc când, într-o seară, fetiţa ei i-a spus că nu vrea să doarmă cu ea şi că o vrea pe bonă. Nu cred că e plăcut. Dar… riscurile meseriei. La fel putem vorbi despre bărbaţi. Un bărbat poate fi tată, soţ devotat şi director de firmă? Discuţia se mută în cârca femeii doar pentru că ea dă naştere copilului? Dar să fim serioşi! E şi el în zonă.

Deci da. Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă. Nu. Nu poate fi perfectă şi nu poate excela în ambele. Alegerea îi aparţine.

De ce nu sunt femei pe scena politică?

Nu sunt îndrumate. Nu vor. Nu sunt încurajate. Nu au foarte multe modele. În România, politica nu prea mai e politică. Este doar o luptă murdară pentru putere. România are mari probleme la chestiuni ce ţin de civilizaţie. Ce să mai vorbim de misoginism, hărţuire şi prejudecăţi?!

Mi-ar plăcea să văd ce răspund la această întrebare Irongates, Anca, Irina şi Achilianu. Iar Misaki… poate ne spune câte ceva despre cum e în Japonia.

LE: Leapşa poate sa o ia cine vrea. Discutăm aici sau pe blogurile voastre. E o temă interesantă şi mi-ar plăcea să aflu cât mai multe păreri.

Am onoarea de a păşi în Palatul Şuţu, unde are loc Festivalul de Profeţii 2010. La cumpăna între ani, mă simt ca o prinţesă. Hahahaha. Să trecem la lucruri serioase. Uitaţi de Mama Omida. Vine Mama Oana să vă spună cum stă treaba în 2010. Dar pentru asta vă invit în Palat.

P.S. Cristi Şuţu intră în retrospectiva mea de suflet 2009… pentru că mă încurejează să aberez pe bloguri. Mulţumesc!

Ionuț mă invită la un exercițiu interesant. Mi-a dat leapșa lui 2009. Adică: 1) Imaginea anului 2009; 2) Evenimentul anului 2009; 3) Declarația anului 2009 și 4) Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în acest an.

Pfff… Îmi dau seama că s-au întâmplat prea multe. În capul meu e un haos total și cu greu am reușit să scanez anul 2009.  Am “învins” și iată ce a ieșit.

1) Imaginea anului 2009 vine de la Mircea Reștea. Este din turul doi al campaniei pentru prezidențiale. Indiferent de alegere… este (a fost) una sinistră.

2) Evenimentul anului 2009 cred că este apariția filmului în care (se presupune că) Traian Băsescu lovește un copil. Trucaj sau nu, va rămâne un eveniment marcant pentru acest an.

Daaaaar… pentru mine, un eveniment important a fost și moartea lui Michael Jakcson. Nu degeaba aveam postere cu el, mă chinuiam să fac moonwalk și îi adoram piesele. Va rămâne un Rege.

3) Declarația anului 2009 este Hrebenciuc și Flacăra Violetă. Hahahahahahaha… Am înțeles că, anul acesta, MISA a lucrat în favoarea lui Mircea Geoană. Cu sprijinul partidelor, al forțelor plaselor PSD din teritoriu și al practicanților yoga… MG tot a pierdut. Ah, o dedicație

4) Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în acest an. Hmmm… Multe. Am cunoscut oameni deosebiți. M-am convins că online-ul nu te izolează, ci îți deschide o lume minunată a offline-ului. Am mai mulți prieteni. Oameni care ma înveselesc, mă ajută, îmi dau sfaturi și mă tachinează. Pas cu pas… am ajuns să-mi fac acest blog. 

Leapșa merge mai departe la toți cei care vor să scrie câte ceva despre cele patru puncte de mai sus.

Mi-am primit o leapșă’n freză direct de la Elf. Vroiam să scriu ceva de Crăciuneală și să uit de politică, dar nah… Mă supun. Uatevăăăă. Se face că este vorba de top, top, top… not rushinică, ci top 5 apostoli ai lui Traian Băsescu. Cei care îl apără orbește și repetă papagalicește mesajele sale. Greu, greu mon elf. Dar mă limitez la 5. Bun.  Let’s rock! În ordinea numerelor de pe tricou:

1. Stresu’ vieții mele aka Marcel Hoară
2. Udrea. Elena Gabi Udrea
3. Pătrășconiu
4. DeciBocul
5. TRU – e preatru

My leapșă merge la Diana Tușa, Irongates, Lilick, Ionuț și Vali.