Twitter
Model studio videochat Bucuresti Videochat Bucuresti - studio videochat in Bucuresti Cont jasmin

PostHeaderIcon Trecem prin trei ceasuri grele

Zânele merg la radio. Trei episoade cu diverse teme de dezbatere: cazul lui Daniel, sistemul sanitar, campania în online și implicarea politicienilor în cazurile sociale.

Știm ce vor spune cârcotașii. Poate că pe lângă lătrături… mai bagă și niște sugestii. Niște sfaturi. Așa, civilizat. Puteți să comentați aici, la fete pe blog sau să ne trimiteți mail.

Marțea, de la ora 22.00, vom fi prezente la emisiunea “Trei ceasuri grele” de la Radio Lynx. Hooo… nu mergem toate șapte peste săracii oameni. Pe rând. Mâine vor fi la apel Mika, Diana și Ruxa.

Foarte mulți oameni îl susțin pe Daniel și și-au împrumutat vocea pentru promo-uri.

Le încarc pe primele, făcute de noi. Urmează și restul.


Asculta mai multe audio Diverse


Asculta mai multe audio Diverse

D-nul Portase Approved

PostHeaderIcon O poveste se termină… alta continuă

Aseară i-am cunoscut pe Daniel și pe Raluca. Mi-am dat seama că problemele mele nu sunt probleme. Îmi tot caut cuvinte și nu le găsesc. Raluca a găsit câteva și a povestit aici.

Primesc mailuri, îmi sună telefonul… și încă nu-mi vine să cred câți oameni vor să ajute. Mă tot gândeam ce aș putea să scot la licitație. Stăteam în mijlocul patului și mă uitam prin casă, la “averea” mea. Am văzut cutiuța și am știut ce am de făcut. Am decis să închei povestea inelului cu diamant așa cum trebuie. Vreau ca povestea lor să continue. O parte din trecutul meu, prins în puțin aur și briliant, o voi da pentru Daniel.

Licitația pornește de la 800 de lei – am ținut cont de prețul inelului. Nu știu să vă spun “date tehnice”. Ca să nu existe dubii, putem merge împreună la un bijutier. Inelul este destul de micuț. Îmi pare rău și pentru calitatea pozelor. Promit să revin cu unele mai bune. Deocamdată nu am stabilit o dată limită.

Găsiți poze AICI.

În rest… nu știm cum să vă mai mulțumim. Zâmbim sincer.

LE: Am schimbat cu Julius două vorbe și a acceptat imediat să pună banner pe site. Vali Badea împarte și el bannere. Mika licitează două invitații la Vonda Shepard. Chinezu “s-a scos” la licitație. Sau poate vreți un Reporter VirtualȘuțu are un mesaj impresionant pentru politicieni, printr-o scrisoare deschisă. Facem fapte? :)

D-nul Portase Approved

PostHeaderIcon Speranța moare ultima

V-am spus de povestea lui Daniel. De multe ori, din instinct sau din emoția momentului, dăm un link mai departe, un RT pe Twitter sau Join Cause pe Facebook… și atât. Putem face mai mult. Drumul e mai lung, dar mă impresionează extrem de tare cum oamenii ni se alătură. Visul nostru începe să prindă formă. Nebunele alea de pe Twitter , care își spun zâne, vă mulțumesc din suflet.

Lucrăm la campanie. Vom avea bannere, număr de SMS pentru donații – sperăm – licitații și cam tot ce mai putem face.

Până atunci, puteți face donații aici:

În conturile deschise la Banca Transilvania

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Mulți au anunțat că pun la bătaie câte ceva pentru licitații. Șerban își licitează arborele de cafea. Adi Hădean licitează o minunată cină. Impresionat, dar adevărat… avem ajutor și din partea Federației de Rugby. Anca licitează un frumos lănțișor.  Mulțumim Daniela, Adi Ciubotaru și tuturor celor care au anunțat că ne ajută. Adresa noastră de mail – zanarim@gmail.com – se umple pe zi ce trece. Așteptăm idei, voluntari, ajutor… suflete.

Așa… începe să-mi placă de România. În dreapta, la blogroll, e Clubul Zânelor. Mulțumim din suflet!

LE: N-am trecut-o pe Irongates. Mulțumim. Oameni minunați. :angel:

D-nul Portase Approved

PostHeaderIcon E tipul de prinț despre care citești în Albă ca Zăpada

Eu v-am mai spus că Diana e o Zână.  Plină de energie, de zen, de căldură, de umor. Aleargă de dimineața până seara și face tot ce poate ca să împartă zâmbete. Diana are nevoie de ajutor pentru o mobilizare ceva mai mare. Cuvintele mele sunt de prisos. Am primit un mail de la ea și mi s-a pus un nod în gat.

“Am un prieten bolnăvior. Daniel a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastică spre finele lui 2009. Am trăit toți un șoc, ne-am spus că e greșit diagnosticul, că nu se poate să fie nimic atât de grav.

Nu dețin multe cuvinte ca să vi-l descriu pe Dănuț. E exploziv, împarte voie bună în orice încăpere intră, e tipul de prinț despre care citești în “Albă ca Zăpada”. Ei, prințul ăsta s-a îndrăgostit și el, s-a așezat la casa lui care i s-a părut prea mare și s-a apucat să-și umple ograda. Raluca și Dănuț așteaptă un băiețel în martie.

În momentul în care au aflat diagnosticul, Raluca era deja însărcinată. Ne-am gândit toți că în cazul cel mai rău, se vor putea colecta celule stem pentru transplant. Mi s-a spus ca atât fratele lui Dănuț cât și bebe sunt doar parțial compatibili.

În decembrie, Daniel a intrat în remisie, după ce a făcut un tratament dureros cu citostatice și transfuzii. Nu pot să vă descriu cât de mare a fost mobilizarea oamenilor din BD pentru a dona sângele necesar transfuziilor. Ne urmăream pe un google doc lună de lună, să vedem al cui e rândul la donație, ca și când stropii ăia de sange puteau să-l facă bine definitiv. Și am sperat toți că așa va fi.

Din păcate n-a fost să fie, dosarul trimis în Italia și Germania s-a întors cu diagnosticul confirmat și cu sfatul să se facă transplant de măduvă acum, în perioada de remisie.
Costurile sunt uriașe: 150000 Euro. La asta se adaugă și cheltuielile aferente nașterii pentru Raluca și prelevarea celulelor stem de la bebe.
Oricât am încerca, nu vom reuși să strângem banii ăștia din economiile noastre.

M-am întors pe toate părțile gândindu-mă care ar fi soluția simplă la problema asta… pentru că mi s-a spus că orice problemă are o soluție simplă. Eu nu o văd prin puterile mele…

Deci da, vă cer ajutorul să strângem banii pentru un transplant al unui prieten, ca eu să mă mai bucur de el și el de viață.

Peste tot în jurul nostru sunt oameni care au nevoie de alți oameni. Măcar din aproape în aproape să ajutăm. Găsiți detalii aici: www.danielraduta.ro

Noi vom face o campanie și revin cu detalii. Avem nevoie de donații, de idei, de voluntari, de oameni… de suflete.

D-nul Portase Approved

PostHeaderIcon Am și eu niște întrebări

Stau cu două degete ridicate. Vreau să pun și eu niște întrebări. Poate, poate primesc și ceva răspunsuri. Sunt obosită. Nu vor fi întrebări țipate, de reproș sau revoltă. Trăiesc într-o țară din care nu mai înțeleg nimic. Poate și în alte părți e la fel.

Nu se poate zi… fără isterie. Bun. Isteria națională de astăzi a fost teledonul organizat de Realitatea TV pam pam. Temele zilei: “ipocriții” care au donat, cei care l-au înjurat pe Tatulici și cei care au râs de Zărescu. Am văzut și discuții despre Vântu, despre unde ajung banii, despre TVA, calcule și conspirații. Să-mi stea mintea’n loc, nu alta.

- Nu m-am uitat la teledon.

- Nu l-am înjurat pe Tatulici.

- Am citit câte ceva despre ce a debitat Zărescu.

- Am aflat numărul de SMS la care s-a putut dona.

- Am trimis SMS. Dar nu urlu că am donat.

Nu mă bat cu pumnul în piept. Trebuie să fiu împinsă de la spate ca să fac ceva. Defectul meu. Recunosc că nu fac mai mult în afară de a da covrigi bătrânilor cerșetori, de a dona prin SMS sau de a da haine și jucării (când se nimerește) persoanelor care le strâng. La viața mea… am mai cules două mâțe de pe stradă. Acum sunt mari, frumoase, sănătoase și la casa lor.În alte chestii nu mă implic. O fi lene? O fi prostie? Nu știu eu ce să fac? N-am timp? Nu știu dacă asta e buba.

Ah, și mai suntem un popor care trăiește cu frica în *** :D După atâtea țepe, cred și eu. Asta nu înseamnă că trebuie să fim constipați și la minte.

Trimitem SMS-uri le fel de fel de concursuri stupide. Jucăm la loto și la bingo. Sunăm ca să votăm la “Dansez pentru tine”. Plângem doar când se dă o știre tristă la televizor, în rest nici nu ne interesează. În schimb, dacă se promovează vreun caz umanitar… atunci ăia’s ipocriți. Nu ne interesează de bătrânii care îngheață în stradă. Habar n-avem despre câte probleme interne s-ar putea rezolva prin simple donații.

Oooo daaaa. Știu. Mulți se leagă de cazurile umanitare doar pentru imagine, din prostie, snobism, fițe sau pentru că e la modă. Dar sunt și oameni care vor să facă un bine și o fac sincer.

Nu vreau să mă iau nici de cei care au fost pro teledonului Realitatea, nici contra. Mă întreb… de ce atâta ură? De ce să nu donez? Sau de ce să donez? Cum e cu aceste cazuri umanitare? Cum se pot promova fără a se interpreta greșit? Întreb sincer. Aștept să-mi răspundeți la fel de sincer. Și civilizat, vă rog. :)

D-nul Portase Approved
24
Redescopera Romania
radiovoxmontis
Archives