Oana Portase și cei șapte pitici

My life is based on a true story

Sunt momente ale zilei în care soarele îți inundă casa deși este iarnă, muzica îți cântă în surdină, mai sorbi din paharul cu vin, îți așezi gândurile și mai dai click pe câte un link. Așa ajungi la cuvinte simple și la povești ascunse printre rânduri. George vorbește foarte frumos despre lista de iarnă. Iarna lui, iarna mea, iarna ta, iarna lor, iarna noastră.

În ultima vreme, am tot văzut pe bloguri o dezlănțuire încrâncenată la adresa Crăciunului. Chestiuni legate de aspectul comercial, religios și miștouri peste miștouri despre colinde. Sau, dimpotrivă, oameni care sunt pe sistemul Ionel Crăciunel. Văd o minune în orice fulg de nea și sunt în stare să se îmbrace în beculețe. Dragi copii, liniștiți-vă. Cred că ăsta e cel mai important lucru. Nu clișeele despre cum trebuie să fim mai buni și mai calzi, nu sarmalele, nu cumpărăturile, nu cadourile extravagante. Nu putem fi buni și fericiți la comandă. Suntem sau nu suntem. Dar cred că este o perioadă în care e bine să ne liniștim puțin, să tragem o linie, să ne bucurăm de ce avem, să nu mai ieșim la atac.

Pentru mine… Crăciunul este când stau în pijamaua preferată și mă rostogolesc ca o mâță prin pat, bunica mea îmi aduce o farfurie plină de cozonac, iar bradul clipocește undeva în colțul camerei. Atunci când stau cu mama la o cafea, îi povestesc despre ce băieți mi-au mai frânt inima în anul respectiv, iar bradul clipocește undeva în colțul camerei. Atunci când stau cu tata pe canapea, ne uităm la un film stupid și bombănim, iar bradul clipocește undeva în colțul camerei. Alergăm ca nebunii prin viață. Decembrie este luna în care ar trebui să oprim puțin Pământul, să ne dăm jos, să respirăm. Am fost și eu copil tâmpit și teribilist. Voiam să plec cât mai repede de acasă, voiam să vin la Capitală, voiam să fiu independentă. Apoi… am dat cu nasul de greu și mi-am dat seama cât de importante sunt momentele înșirate mai sus. Mi-e dor de puțină liniște.

M-am născut iarna, așa că în fiecare iarnă trag linie și o iau de la capăt.

Lista mea de iarnă:

- să mă țin mai mult de mână cu băiatul cu ochi albaștri.

- să-mi fac crescătorie de fluturi în stomac. fără să-mi fie frică.

- să-mi iubesc necondiționat prietenii care merită. fără să-mi fie frică.

- să dorm atunci când ar trebui să doarmă copiii. nu vreau să ajung om mare cu cearcăne și riduri.

- să ies mai des din București.

- chiar dacă simt că nu mai am putere, să rup din inima mea pentru celălalt. (așa cum zice și George)

- să merg la înot.

- să citesc mai mult.

- să cred atunci când nu mai am în ce crede.

- să mănânc mai des supă.

- să-mi educ gândurile, să le sortez, să le așez în rafturi, pe litere.

- să iau pauză de mine… pentru mine.

Lista mea cuprinde și dorințe mai prostuțe sau mărețe, dar acestea vor rămâne între mine, creion și foaia de hârtie. Crăciuneală fericită!

Împart cu voi bucuria mea de astăzi. Un strop de Crăciun… într-o bucățică de Rai. Un Ajun fără frământat de cozonaci, fără oale la fiert, fără aspirat, fără șters praful, fără agitația tipic românească. O seară liniștită!

Și nici acolo. S-a cântat concediu. (nu bingo) Nuuuuuuuuu mai vreau să știu nimic de politicieni, prostănaci, baroni locali, El Prezident, fufe  sau de Boc și ceata lui de miniștri. Ce-i prea mult… strică!

Familionul, prietenii și muntele mă așteaptă. După cum îl știu pe tata… nu mă va lăsa să mă dau pe net. It’s a NO NO fashion! Un șut în fund și afară la joacă în zăpadă.

Sărbători fericite, dragilor! Vă pupă fata.

Ah, sper că ați fost cuminți! :))))