Oana Portase și cei șapte pitici

În ultima vreme, consilierii și purtătorii de cuvânt sunt foarte activi. În timp ce… deminitarii fug de presă ca de paparazzi, dracu’ și tămâie. Ah, excepție face Traian Băsescu. El nu are vocație de laș (cică).

A trebuit să vină delegația FMI ca să aflăm în ce situație gravă suntem. Nici acum nu m-am lămurit dacă FMI ne-a cerut punctual niște măsuri sau ne-a trasat niște linii mari. Oricum, istoria ne-a aratăta că pe acolo pe unde a umblat FMI-ul… prăpăd a fost.

Despre majorarea TVA-ului și a cotei unice au apărut informații pe surse. Se știe că astfel de surse nu sunt chiar la colțul străzii. Nu s-au gitat prea tare să ne lămurească. Băsescu ne anunță măsurile despre care nici Guvernul nu știa. Sau ba știa (cică).  Și așa a căzut cap de consilier. Mihai Șeitan a demis-o pe Loredana Manolache, consilierul său personal, pentru că a exprimat public “păreri personale”.

Lista tăierilor se îngroașă. Apare și Andreea Paul-Vass – consilier economic al premierului Emil Boc – să spună că indemnizația pentru creșterea copilului va fi redusă de la 1 iunie. Apoi, indignată, spune la Antena3 că a fost o chestie de nuanță. Că nu s-a decis reducerea indemnizației și că e doar o variantă de lucru. Mersi!

Sebastian Lăzăroiu ne spune lucruri interesante. El a vorbit și despre remanierea Guvernului. De asemenea, Lăzăroiu ne spune că președintele nu e mulțumit în totalitate de actualul Guvern și că Executivul ar trebui să demisioneze dacă programul anti-criză nu dă rezultate. Really?! Pe Băsescu îl va judeca doar istoria, mai spune Lăzăroiu. Epic!

Economiștii susțin că măsurile anunțate de Băsescu + Guvern sunt hilare. Consumul se va reduce, iar economiile vor fi infime. De asemenea, și mediul privat va fi afectat. Cam câteva luni are la dispoziție Executivul să implementeze aceste măsuri. Apoi… FMI se întoarce la o cafea în România pentru a discuta despre cum stă treaba cu TVA și cota unică.

Poate nu știați, dar România are o datorie de peste 85 de miliarde de euro.

În haosul acestor declarații, Elena Udrea continuă să se ocupe de achiziții publice.

Băsescu declară că nu ne mai permitem pamperși.

Lupa împotriva evaziunii fiscale a început.

Iar Vlădescu face un anunț îngrijorător.

Declarațiile consilierilor sunt de dragul de a vorbi sau de a manipula. Neuronii îmi pocnesc precum popcornul. O să ajungem să-i rugăm să tacă naibii din gură și să ne anunțe ceva concret. Fără nuanțe, variante de lucru, “io cred” și alte alea.

Câteva întrebări: Ăștia sunt o adunătură de cretini?! Chiar sunt incompteneți?! Sau chiar nu le pasă?! Ce naiba face opoziția?!

Ăsta va fi cel mai trist “told you so” din ultimii 20 de ani.

Intenţionam să scriu şi eu oareşcâteceva despre toată agitaţia din ultimele zile (aşa, în umila-mi părere): Băsescu, Boc, FMI, Franks, Guvern, opoziţie, Antonescu, Ponta, salarii reduse, pensii reduse, TVA, cota unică, indemnizaţia pentru copii, alocaţii, tichete de masă impozitate, disponibilizări, bugetari, sărăcie, criza crizelor, CRETINISM. M-am răzgândit. Situaţia stă cam aşa…

P.S. Tati, ştii că sunt o lady.

Aseară am căutat și eu să văd cum aterizează cititorii pe blogul meu. Ce să spun? Am râs.

Din categoria love avem așa:

Dragostea mea –

Dictatorul dragostei –

Poziții de făcut dragoste imagini –

Din categoria povești:

Zâna măseluță poveste free –

Ce este o zână –

Zâne adevărate –

Cavaleri medievali –

Filme cu extratereștri adevărat –

Din categoria utile:

Blog mama carieră –

Ce caut eu în viața mea? –

Cum cunoști oameni noi pe facebook –

Cum să te doară în cot –

Oameni care mai de care –

Siteuri de agățat doctorițe –

Din categoria diverse:

Pitici violeți –

Băsescu cizme cauciuc –

Culturism femei –

Floryn Salam –

Poze să scrie Oana –

Prăjitura Oana –

Și preferata mea:

Bolunzală –

Azi e joi. Azi suntem violeți. Exemplu AICI. Interesant. Dar eu cedez. Neuronii mi se sinucid vitejește. S-a lansat o isterie națională din care nimeni nu mai înțelege nimic. E ca atunci când se dezbătea dezbaterea și analizam pixelu’ albastru. Avem AICI povestea flăcării violete. STOP JOC!

Ce mă duce la exasperare este faptul că din nou țara e împărțită în două. Iarăși suntem pro sau contra. Iarăși X e tare de tot, iar Y e un bou. Niște țațe de dimineața până seara. De exemplu… râdem de ce “deibitează” Oreste. Fraților, omul are o pasiune. A citit niște cărți. S-a plimbat prin lume. Leagă destul de bine două cuvinte. Crede în anumite lucruri. Cred că are dreptul ăsta. Logic, firesc și normal că despre ezoterism va vorbi la orice televiziune de știri sau non-știri este invitat. Că e arogant? Foarte bine. Îmi iau și popcorn. E chiar refreshing să văd cum îi “articulează” pe unii care se cred atotștiutori. Problema este că vorbește “pe limba lui” și e greu de înțeles. Dar nouă ne place să facem circ și să ne hăhăim, fără să ascultăm și eventual să analizăm. Există opțiunea de a NU împărtăși o părere, dar să o respecți. Bine, asta se întâmplă pe plaiuri ceva mai civilizate.

Mă mai apucă damblaua când aud de vrăjitori în sus și vrăjitori în jos și vodoo și de alte tâmpenii. Zdraaang am pus eticheta și cu asta basta. Poate cărțile de acest gen nu sunt pe gustul oricui, dar există sfântul goagăl. Un search simplu și găsim câte ceva despre ezoterism, bioenergie, yoga, reiki, astrologie, bla bla bla. Sunt filosofii și sisteme de terapie care aparțin unor culturi diverse. Pot fi studiate, înțelese… dar nu neapărat asimilate. Nu ne putem ghida viața numai după ele.

Se știe că mulți șefi de stat apelează la diverși oameni cu puteri paranormale. Se știe că serviciile secrete lucrează cu ei. Se știe că poliția lucrează cu ei. Se știe că există. Și cum nu e pădure fără uscături, normal că unii sunt șarlatani.

Legat de menage-ul a trois Băsescu – Aliodor Manolea – Geoană, nu sunt de nicio parte. (Ptiu, Doamne fer!) E penibil să pasezi vina unui eșec pe niște forțe paranormale. Toți vor să știe ce a făcut Manolea. Eh, și-a făcut treaba. Dar asta nu înseamnă hocus pocus abracadabra spoof. Nu poate fi probat ce a făcut și cât de tare a influențat. O fi omu’ “talentat”… însă nu în așa măsură încât să schimbe istoria nescrisă a țării. Doar prostia lui Geoană a schimbat istoria nescrisă a țării. Aliodor Manolea a fost o bucățică dintr-un puzzle. A făcut parte dintr-o strategie. A fost omul care putea să-l facă pe Băsescu să urce o treaptă, iar pe Geoană să coboare una. În niciun caz nu putea și nici nu poate să-i ducă sus de tot sau jos.

Țara s-a otevizat. La talk-show-uri se țipă, nu se explică. Probabil că, la Cotroceni, Băsescu ronțăie niște semințe și privește satisfăcut toată această hăhăială. Iar în acest timp, în lume se întâmplă lucruri importante și extrem de grave. Pe noi ne doare la flacăra violetă!

Traian Băsescu este un om periculos de inteligent. Mircea Geoană a pierdut prin propria-i tâmpenie. The End.

Ionuț mă invită să vorbesc despre România tăcută și despre cum am putea să o facem să vorbească. Ce înseamnă România tăcută? O Românie sictirită, plină de lehamite, de dezgust, dezinteres, obișnuință. O țară în care românii tac și înghit sau sunt indiferenți. O Românie în care știm că trebuie să dăm plicul, să dăm cafeaua și baxul de țigări secretarelor, să ne certăm parte în parte cu frustratele de după ghișee, să îndurăm o justiție mai mult decât oarbă… o justiție schiloadă, strâmbă și stupidă.

Ne complacem și… ne place. Unii tac, alții prind din ce în ce mai mult tupeu. Trăim într-o năuceală fără scăpare și într-un “las’ că trece” etern. Stăm să înghițim gogoși umflate cu minciuni și nesimțire. Privim spre ei și… înjurăm sau aplaudăm. Nu înțeleg de ce unii vor siguranța unui rezultat, înainte de a vorbi. N-ar fi normal și democratic să vorbim pur și simplu? Să vorbim prin acțiuni civice. Să vorbim prin ONG-uri. Să vorbim prin bloguri. Să vorbim prin work-shop-uri. Să vorbim prin dezbateri reale. Rezultatul nu trebuie forțat. Va veni de la sine. Tipic românului și spațiului carpato-danubiano-pontic… îl luăm pe NU în brațe și așteptăm să ne cadă drobul de sare în cap. Suntem ca niște babe bocitoare. Nu cumva să stăm drepți, nu cumva să stăm cu capul sus.

Cum să facem România să vorbească? Uite așa. Această leapșă este o modalitate. Și cum am spus mai sus: prin acțiuni civice, prin ONG-uri, prin bloguri, prin dezbateri, prin “împinsu’ de la spate”, prin provocări civilizate. O formă de a vorbi este și NO Băsescu Day. Lilick ne dă o întreagă listă pentru care să-i spunem NU președintelui.

Ne mișcăm și noi mai cu talent? La alegeri, România a vorbit cu jumătate de glas. E un început. Dar… suntem luați de proști și nu ne agităm prea tare să le demonstrăm contrariul. Poate că… atunci când nu vor mai fi gunoaie pe stradă, nu vor mai fi gunoaie nici la putere.

Leapșa merge către toți românii care au sânge în instalație și au ceva de spus.