Oana Portase și cei șapte pitici

Mă uitam ieri peste fotografiile de la un eveniment monden. 12 ani de revistă bla bla bla. Toată spuma a fost prezentă acolo. Și am constatat cu tristețe că… bărbații sunt pe cale de dispariție. Bine îmi zicea Arhi că parcă începi să apreciezi altfel o burtă de mascul feroce. Da, da.

Aproape că înțeleg hipstereala la 16 ani. Dar nu și la 30+ sau 40+. În nimicnicia mea, aproape că înțeleg moda și arta. Dar nu și noua modă. Și nu mă refer la noua modă LA bărbați, ci noua modă DE bărbați. Și femeile exagerează. Dar asta le stă în fire.

Dragilor, nu trebuie să fiți umflați cu pompa, explodând de mușchi… dar modelul de bărbat hipster sau vampir slab și încercănat din Twilight nu-mi inspiră nimic. Nimic. Nimic. Nimic.

P.S. Da, sunt o frustrată. Da, de-aia sunt single până în măduva oaselor. Da, ce mai vreți voi. :)))))

You PMS like a bitch, I would know.

Departe de mine intenția de a da în boala Sex & The City și să mă apuc să scriu despre relații, muieri și masculi (tuh, fată!). Dar de ceva vreme mă ard degețelele să scriu despre o anumită categorie de bărbați. Și nu că s-a născut în mine vreo revoltă feminină, dar au ajuns să mă amuze teribil. Draaaaaaaaagilor, să nu vă ofuscați. Nu vreau să generalizez. O să vorbesc despre o anumită specie.

De câțiva ani… am început să mă lovesc (direct sau prin anturaj) de niște bărbați (sau băieți cu aere de bărbați) care am impresia că au luat o supradoză de telenovele. Am zis că poate sunt anumite cazuri, dar se pare că e molipsitor. Cum sunt acești bărbați/băieți/bărbați-băieți? Păi, sunt cei care nu vor o relație. Nimic anormal până aici. Se mai întâmplă. Iar ideea de sex friends e la modă. Dar eh, nu e chiar așa simplu. Pentru că totuși vor ceva. Dar nu prea știu ce. Adică hai că suntem, dar nu suntem. Motivele sunt diverse. La început… aceste motive mă făceau să ridic o sprânceană. Acum… mă fascinează, ca să zic așa. De la clasicul “it’s not you, it’s me” până la “nu vreau să stricăm ce avem (?!) cu o relație”. Fecioare în toată regula. Unii au impresia că o relație implică lesă de gât, raporate, control, gelozie, altar sau teribila fidelitate. Hei, o poți încheia oricând. Dar să-l iei pe NU în brațe cu atâta încăpățânare… pfff. Și ok, îl iei pe NU în brațe, dar de ce atâta dramatism?! Sau ia-l pe NU în brațe și lasă-mă în pace. Specia de bărbați despre care vorbesc nu se lasă chiar așa ușor. Continuă să susțină sus și tare că ceva sentimente îi gâdilă la stomac, că femeia repsectivă e o minunăție cum n-au mai întâlnit, că un sentiment de dor clipocește pe undeva.

Culmea este că gradul de inteligență al acestor bărbați nu e deloc scăzut. Lucrurile ar trebui să fie mai simple. Vrei sex? Ok. Depinde de fiecare ce acceptă sau nu. Avem sentimente care ne gâdilă la stomac? Păi, atunci hai să vedem ce iese. Dar nuuuu. Și unii chiar sunt în stare să renunțe la o femeie la care țin doar pentru că au un principiu stupid bătut într-un cui în creier. Garanții nu există. Frica poate că nu ucide, dar nici nu te lasă să trăiești. Și cică femeile sunt complicate.

Dezamăgirile vin și trec. Dar viața asta se scurge atât de repede.