Oana Portase și cei șapte pitici

În ultima zi din 2010, am avut onoarea de a-i acorda un interviu lui Daniel – doipedoi. Mulţumesc!

Anul 2010, un cuvânt şi o fotografie.  Pentru mine.

Răbdare.

Sursă foto

O leapşă de la Ionuţ.

Criserb a avut ideea să facă un calendar cu cele mai ciripitoare fete de pe Twitter. A selectat câteva, iar restul a depins de clickul votanţilor. Fetele cu cele mai multe voturi au apărut în calendar. Printre ele… şi subsemnata.

Îi mulţumesc consultantului meu Cristi pentru susţinere şi pentru sloganul “Cea mai treflă dintre aşi!” Nu m-am dumirit ce înseamnă, dar tre’ să fie de bine.

Calendarele nu au un preţ, dar puteţi contribui la zâmbetul unei fetiţe. O pupă dulce merge la Arhi, pentru că ne susţine şi pentru că prin el am descoperit-o pe Andreea.

Am ales să fiu luna decembrie, iar ideea fotografiei este noaptea de Revelion. ÎN VIAŢA MEA N-AM MAI AVUT ATÂTA MACHIAJ PE FAŢĂ!!! A se observa cum ridic din sprânceană. O mişcare killer pentru Matei şi decisivă pentru alegerea fotografiei din calendar.

Cred că puteţi să-mi suportaţi moaca de vampă… pentru o cauză nobilă. Detalii AICI.

Cam așa am petrecut eu. “A fost o vremea” când, înainte de Revelion, mă agitam mai rău ca spray-ul. Unde, cu cine, ce cumpărăm, să mă vopsesc, cum să mă machiez, fustă vs pantaloni,  sclipiceli sau nesclipiceli? Plus bătaie de cap cu toate superstițiile: să ai ceva roșu, să ai ceva nou, să mănânci pește la miezul nopții, să tragi o pupăceală sub vâsc, să ai bani în buzunuar, etc.

De când fac parte din clasa muncitoare, ajung mai rar prin cuibușorul natal. Anul acesta mi-am dorit să merg acasă de Crăciun. La Revelion nu m-am gândit deloc. Ideea de a merge în Piața Constituției s-a născut pe 31.12.2009 – ora 22.00. Am luat una bucată prieteni, una bucată fâș gros (se poate considera și pătură), una bucată cizme de cauciuc (ploua afară), una bucată bentiță mov, una bucată șampanie și una bucată baghetă magică.

Înainte de miezul nopții… mi s-a îndeplinit o doriță. I-am văzut pe cei de la Iris. Mi s-a umflat inima (mai, mai să explodez) și îmi sclipeau ochii. Am țopăit, am făcut poze și am analizat lista de dorințe pentru 2010. A venit momentul zero și spleoooooșc un val de șampanie pe mine. Nu știu de unde a venit, dar a fost ca-n filme. Mută de uimire, n-am mai putut emite “whislist-ul 2010″. Jocul de lasere și artificii a fost superb. Hai Oprescu! Hai România! :)))

Am intrat în 2010 “non-agitată”, cu bani puțini în buzunar, plină de șampanie și în cizme de cauciuc. Am fost atât de mov încât și Hrebenciuc ar muri de invidie.

Nu vă mai spun de dorințele mele pentru 2010. Să fie… liniștit. Zâmbăreț. Sănătos. Plăcut. Ah, îmi doresc pace în lume, free Willy și poliția animalelor.

Nu uitați: avem dreptul să sperăm. Avem dreptul să visăm. Avem puterea să facem o lume mai bună. Mereu așteptăm o schimbare acolo sus. Hai să începem și jos. Să începem cu noi. POZE ACILEA