Am învățat că:

- Nu contează cât de lung am părul. Important e cât de mult gândesc.

- Îmi plac cerceii colorați mai mult decât îmi imaginam.

- Pot să dau cu capu’, să mă ridic… dar să nu mă învâț minte.

- În București, statutul de zână zâmbitoare nu ajută mereu. Așa că un strop de orgoliu și operațiunea “pus piciorul în prag” nu strică niciodată.

- Trebuie să fiu împinsă de la spate ca să mă mobilizez.

- Online-ul și offline-ul se pot îmbina foarte frumos.

- Amețesc la filmele 3D.

- Viața merge mai departe și fără inelul cu diamant.

- Arta de a seduce o femeie e pe cale de dispariție. Acum avem “cerere” și “ofertă”, un “contract” și o balanță pentru avantaje şi dezavantaje.

- Pot să mă ridic și a doua oară după ce am dat cu capul.

- Ideea că “prietenul la nevoie se cunoaște” nu este universal valabilă. Dar și că o persoană aflată departe poate fi mai aproape decât oamenii din jurul meu.

- Sunt în stare să mă dau pe bloguri.

- Roacherii nu moare niciodată. Ei e eterni.

- Moartea nu iartă și vine atunci când te aștepți mai puțin.

- Visurile pot deveni realitate.

- Ziua nu-i ca seara sau că mâine poate fi mai rău.

- România tot în două e împărțită.

- Prefer un job mai puțin pompos și felixibl decât ceva “extravagant” ca denumire în CV, dar fără împliniri sufletești.

- România e în criză. Așa că am învățat și ce e criza economică, financiară, morală și de personalitate.

- Îmi place zodia mea. Prin urmare… am învățat să trag cu arcul.

- Nimic nu e întâmplător!

- Mai am multe de învățat.

Eu le scot la tablă pe domnișoarele Diana și Mika. L-aș scoate la tablă și pe domnul Șuțu. Poate ne onorează cu o lecție din 2009… când se întoarce de la domolit Dolomiții.

De când fac parte din clasa muncitoare, ajung mai rar prin cuibușorul natal. Anul acesta mi-am dorit să merg acasă de Crăciun. La Revelion nu m-am gândit deloc. Ideea de a merge în Piața Constituției s-a născut pe 31.12.2009 – ora 22.00. Am luat una bucată prieteni, una bucată fâș gros (se poate considera și pătură), una bucată cizme de cauciuc (ploua afară), una bucată bentiță mov, una bucată șampanie și una bucată baghetă magică.

Înainte de miezul nopții… mi s-a îndeplinit o doriță. I-am văzut pe cei de la Iris. Mi s-a umflat inima (mai, mai să explodez) și îmi sclipeau ochii. Am țopăit, am făcut poze și am analizat lista de dorințe pentru 2010. A venit momentul zero și spleoooooșc un val de șampanie pe mine. Nu știu de unde a venit, dar a fost ca-n filme. Mută de uimire, n-am mai putut emite “whislist-ul 2010″. Jocul de lasere și artificii a fost superb. Hai Oprescu! Hai România! :)))

Am intrat în 2010 “non-agitată”, cu bani puțini în buzunar, plină de șampanie și în cizme de cauciuc. Am fost atât de mov încât și Hrebenciuc ar muri de invidie.

Nu vă mai spun de dorințele mele pentru 2010. Să fie… liniștit. Zâmbăreț. Sănătos. Plăcut. Ah, îmi doresc pace în lume, free Willy și poliția animalelor.

Nu uitați: avem dreptul să sperăm. Avem dreptul să visăm. Avem puterea să facem o lume mai bună. Mereu așteptăm o schimbare acolo sus. Hai să începem și jos. Să începem cu noi. POZE ACILEA

2009:

- am slăbit

- m-am îngrășat

- m-am mutat  (tot în chirie)

- iar am slăbit

- am pierdut șirul kilogramelor

- probleme de sănătate… aceleași. nu mă omoară, dar nici nu mă lasă să trăiesc

- n-am trecut granița, dar am văzut marea și muntele

- am avut… really bad hair days

- am plâns ca un copil din diverse motive (de ex. că mi-am pierdut un cercel) și am râs cu lacrimi de prea multe ori

- am avut niște dimineți excelente… la cafea

- nu, nu l-am găsit pe prinț. nici el pe mine

- am muncit până la epuizare (nu dau la sapă, doar că așa sunt eu de fel. mai stresată)

- m-am enervat, m-am împiedicat, m-am calmat

- în 2009, n-am dat lovitura, dar foarte importantă este “devastarea” online-ului. prin Twitter, Facebook sau blog am reușit să cunosc oameni pe care doar îi urmăream. de exemplu, luni seară, mai aveam puțin și intram în comă de râs. motivul? o ieșire cu Anca, Irina, Chinezu’, Elfu și Adrian. trebuie să precizez faptul că eu și Anca, fiind niște adevărate domnișoare, am mâncat pui+cartofi prăjiți+USTUROI. Hahahahaha…

- am învățat să trag cu arcul. am și fost medaliată de Moș Călifar. click acilea să vedeți

- visul meu este să ajung în Japonia. Misaki mi-a făcut bucuria de a-mi dărui o felicitare de pe acele tărâmuri. nu mă mai satur să o privesc.

- m-am eliberat de niște fantome ale trecutului

- Irongates a avut grijă de mine cu câte un DM

- m-am distrat cu roacherii, cu jurnaliștii, cu twitteriștii, cu blogării, cu prietenii

- am devenit agent de-mplinit dorințe

- mărunțișuri pentru voi… bogății pentru mine

Stau și privesc lista făcută la repezeală. Îmi dă o stare de bine. De calm. Îmi dau seama că sunt un omuleț, nu un robot. Breh, am un zâmbet pe moacă. Oaileu! Nici nu știți. Hai, mulțam și să aveți un 2010 așa cum vă doriți.

Pfff… Îmi dau seama că s-au întâmplat prea multe. În capul meu e un haos total și cu greu am reușit să scanez anul 2009.  Am “învins” și iată ce a ieșit.

1) Imaginea anului 2009 vine de la Mircea Reștea. Este din turul doi al campaniei pentru prezidențiale. Indiferent de alegere… este (a fost) una sinistră.

2) Evenimentul anului 2009 cred că este apariția filmului în care (se presupune că) Traian Băsescu lovește un copil. Trucaj sau nu, va rămâne un eveniment marcant pentru acest an.

Daaaaar… pentru mine, un eveniment important a fost și moartea lui Michael Jakcson. Nu degeaba aveam postere cu el, mă chinuiam să fac moonwalk și îi adoram piesele. Va rămâne un Rege.

3) Declarația anului 2009 este Hrebenciuc și Flacăra Violetă. Hahahahahahaha… Am înțeles că, anul acesta, MISA a lucrat în favoarea lui Mircea Geoană. Cu sprijinul partidelor, al forțelor plaselor PSD din teritoriu și al practicanților yoga… MG tot a pierdut. Ah, o dedicație

4) Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în acest an. Hmmm… Multe. Am cunoscut oameni deosebiți. M-am convins că online-ul nu te izolează, ci îți deschide o lume minunată a offline-ului. Am mai mulți prieteni. Oameni care ma înveselesc, mă ajută, îmi dau sfaturi și mă tachinează. Pas cu pas… am ajuns să-mi fac acest blog. 

Leapșa merge mai departe la toți cei care vor să scrie câte ceva despre cele patru puncte de mai sus.