Oana Portase și cei șapte pitici

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a declarat, luni, că va depune, în două săptămâni, un proiect de lege care să vizeze dărâmarea gardului Parlamentului, menţionând că oamenii trebuie să aibă acces la clădirea Legislativului. (Mediafax)

Intră în scenă Năstase:
Năstase a ţinut să îşi exprime şi îngrijorarea faţă de perioada de greve care urmează şi care, prin demolarea zidurilor Parlamentului, ar duce la un acces mai facil în clădirea legislativului. (Mediafax)

Miss:
Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase (PDL), care a propus dărâmarea gardului Parlamentului, i-a răspuns lui Adrian Năstase, arătându-se convinsă de faptul că acest subiect poate fi abordat profesionist. (Mediafax)

Năstase:
Liderul PSD Adrian Năstase a postat, marţi, pe blog, “în lumina declaraţiilor” Robertei Anastse despre dărâmarea zidului Parlamentului, un proiect de lege despre care spune că îl va depune la Senat, prin care propune accesul liber în Parlament, Guvern, Preşedinţie şi în toate instituţiile publice. (Mediafax)

Râdem, glumim… dar nu avem pe ce altceva să dăm banii?

Buuun. Acum casc gura şi mă crucesc la noua distraxie dintre Victor Ponta şi Mircea Geoană. Câteva titluri de la Mediafax:

-Ponta despre datoriile PSD: O să-l închid pe Geoană cu Roibu, să vadă exact ce au semnat şi cum să plătească

-Geoană: Ponta a folosit formulări “nepotrivite” privind datoria PSD, e lipsit de experienţă politică

-Ponta: Geoană să vină luni la partid, la şedinţă, şi să nu mai scrie atâta pe blog

-Ponta: Regret că Geoană nu a venit la BPN, probabil vom citi comentariile sale pe blog

-Ponta: Geoană nu este supărat pentru că a lăsat datorii, ci pentru că s-a aflat despre ele

Ce mai avem? Ah, da. Din seria “iarna nu-i ca vara”… nici avionu’ nu-i ca tancu’. Micuţul Boc loveşte din nou.

Mişto guvernare. Distractivă opoziţie.

Quickies:

Avem nişte no names la ministere importante cum ar fi Educaţia, Sănătatea, Agricultura, Finanţele. Rezultat: se vorbeşte de mii de oameni daţi afară, să curgă grevele şi tensiunile sociale. Undeva… cică se află în dezbatere legea educaţiei şi cea a pensiilor. Pfff… astea’s subiecte importante?

Guvernul i-a luat-o înainte Parlamentului şi a venit cu o propunere de modificare a Constituţiei. Pentru prima oară în 20 de ani… întreg Guvernul a fost convocat la Cotroceni. Traian Băsescu a fost cam absent în ultimele luni, avea nevoie de o revenire în forţă. Aşa, ca să mai aruncăm o privire prin Constituţie, ca să vedem dacă e ok ce face. Scaunul lui Boc scârţâie.

I could care less about all those things. Io vreau să ştiu cum e cu gardu’ ăla!!!!!!!!! Mă sufoc. Simt că nu am acces la clădirea legislativului. Nu pot dormi noaptea. Mă tăvălesc în chinuri.

Să ne calmăm, zic. Vântul va sufla slab până la moderat. Mai prizez nişte cenuşă vulcanică, halesc nişte popcorn, mă hlizesc, îmi pun ochelarii 3D… şi mă uit la sfârşitul lumii.

Congresul PNL a fost liniștit, fără surprize. A început cu o întârziere, dar apoi lucrurile au decurs normal și civilizat. Bine… au fost momente în care am avut impresia că acest Congres se desfășoară pe holuri, și nu în sală.

- Viorel Cataramă nu și-a mai depus candidatura pentru șefia PNL. Lupta s-a dat între Crin Antonescu și Ludovic Orban. Cred că luptă e cam mult spus. Nu s-a simțit deloc o atmosferă de competiție. A fost mai mult un fel de “hai s-o facem și pe asta.”

- Raportul financiar al PNL pe 2009 – o datorie de 2,5 milioane de euro. Cam 60 de lei pe cap de liberal, cică.

- Cineva îi duce dorul lui Călin Popescu Tăriceanu. Dacă e să mă leg de discursuri, și mie mi-a fost dor de el. Poate de aceea Mircea Ionescu Quintus l-a anunțat drept candidat de vreo două ori.

- Crin Antonescu a citit moțiunea Prin noi înșine, ACUM. Se știe că este un bun orator, dar de data aceasta a plictisit. Lipsa unei mize = lipsa entuziasmului?

- Ludovic Orban a încercat să pară viu. Ne-a anunțat că azi e baba lui. A vorbit liber. A fost aplaudat. S-a declarat luptător, dar nu părea prea convins de ce spune.

- Procesul de vot s-a desfășurat bine. Numărarea la fel. Rezultatul… previzibil.

Antonescu – 986 de voturi

Orban – 357 de voturi

Anulate – 37

Ludovic Orban: Nu se va schimba prea mult viaţa mea, voi face acelaşi lucru pe care l-am făcut şi acum, indiferent dacă voi avea sau nu o funcţie. Sunt şi eu un brand, ca să-l parafrazez pe cel care a fost sărbătorit pe 3 martie.

Măcar n-a fugit din sală și a vorbit cu presa.

Cât despre Antonescu… declarații interesante găsiți AICI.

Felicitări Cristi pentru inițiativă. Mulțumiri Dianei Tușa și Cristinei Pocora.

Nu spun că aș fi vrut scandal. A fost un Congres civilizat și asta e de apreciat. Dar puțin entuziasm nu strica.

Foto Șuțu

Si am ajuns la Congresul PNL. Pana acum, toate bune si frumoase. Viorel Catarama s-a retras.

Blogerii au ocupat un coltisor din spatiul alocat presei. Eu am pus stapanire pe laptopul lui Cristi de la Rating Politic. Muahahaha. Live blogging vor face Lars si Ionut. Pe mine ma gasiti mai mult pe twitter.

Let’s rock!

P.S. Cristi, sa-ti pui diacritice. Grrrr…

Jurnalistul meu preferat (aici îmi vine în minte o replică dintr-o reclamă Vodafone… “Nu! Meriţi!”) organizează un concurs de urări pentru Ion Iliescu. Da, este ziua lui Nea Nelu’. Voi fi plictisitoare şi spun simplu: la mulţi ani şi sănătate! Asta pentru că fac parte din juriul “măi, animalule!” N-am interese. hahahahahaha!

Te întreb: ţi-ar plăcea să dormi în tricoul lui Şuţu? Dacă da, atunci trimite un comentariu inedit aici. Sunt cu ochii pe tine!

LE: Adinel (pe blogul lui Șuțu) mă roagă să-i ofer asta lui I.I. Nu știu dacă se referea la piesă sau să mă îmbrac eu așa și să-i cânt. hahahaha…

Poate că atunci aș ieși în stradă.

Cristi de la Rating Politic a lansat o temă de dezbatere foarte interesantă. “Pentru ce ai ieși în stradă?”, întreabă el. Idealuri, drepturi, principii, aș spune. Frumos. Dar voi fi sinceră și zic… nu știu exact. În niciun caz n-aș fi prima persoană care  să iasă și să spună ce are de spus. Nici a doua nu cred că aș fi. Hai… poate a treia.

Nu am participat niciodată la vreo formă de protest. Pot spune ce simt și cred. Parcă pe vremuri protestele însemnau ceva. Noțiunile de dreptate, solidaritate, națiune aveau un sens. Cel puțin așa spun cărțile de istorie. Acum sunt o glumă, o adunătură de dezorientanți, niște unii care n-au ce face acasă. (asta dacă mai au loc astfel de manifestări) Noi suntem generația “scapă cine poate”. Fiecare se descurcă singur, dăm în cap foarte ușor celor din jur – la propriu și la figurat. Am învățat să conviețuim cu șmecherașii, să acceptăm corupția și să ne complacem.

Sunt voci care spun că nici Revoluția din 1989 n-a fost spontană. Un subiect pe care vreau să-l evit. Oricum, suntem niște oameni care au dat cu nasul de libertate și și-au bătut joc de ea. Cât timp “ăia” sunt la putere iar noi votăm cu “spor și drag”, atunci ne bag pe toți în aceeași oală. (ăia = rocada de jigodii, indiferent de partid) Criticăm, dar nu acționăm.

Nu ne apărăm drepturile, dar ne vaccinăm ca turma contra AH1N1. Ba, românii ies în stradă. Atunci când vor ei.

Mă uit la știri și fac haz de necaz. Râd de ce debitează minunații noștri politicieni. Dar mi se și pune un nod în gât când văd TOT ce se întâmplă în țara asta. Sunt mai smiorcăită din fire. Plâng la filme. Empatizez ușor. Mi-ai prezentat o cauză nobilă, o nedreptate inadmisibilă, și m-ai tras de mânecă… atunci ies în stradă. Dar butoanele mele ar trebui să fie mult apăsate, venele din cap aproape de explozie, iar nodul din gât să nu mă mai lase să respir. Pe jumătate lașă. E mai ușor să critic de acasă. E mai ușor cu “las’ că trece”.

Dar nu vreau să rămân așa. Nu vreau să văd cum se duce totul naibii. Cred că toți simțim presiunea din societate. Dar se mai aud și voci care nu vor să amuțească. La fel cum eu nu vreau să amorțesc. De aceea susțin NO Băsescu Day. De la gerul ăsta și de la tragediile din țară, iarăși am nodul în gât. Lilick povestește foarte frumos despre această formă pașnică de protest. Mulți se întreabă ce rezultat va avea. Mereu ne punem întrebări, facem socoteli, trăncănim, dar… astea ce rezultat au?

LE: Și Magda m-a invitat să discut pe aceeași temă. Am scris articolul pe la 3 noaptea. Am uitat să o menționez. Să-mi fie cu iertare.