Oana Portase și cei șapte pitici

Cu această ocazie am învăţat diferenţa dintre o directă, un uppercut şi un croşeu :))))

Vă pupă million dollar baby!

Cei de la Foto Union.

Din multe puncte de vedere îmi place despre mine. Nu și când vine vorba de fizic. Însă Radu și Șuțu reușesc mereu să-mi arate că e vorba doar de piticii din capul meu. Ce să mai… sunt bună de agățat pe pereți :)).

Dragelor, băieții vă așteaptă la studio până pe 8 martie. Pentru că meritați un Portret de femeie.

Și că ziceam de agățat pe pereți. Portretul meu de anul trecut îl puteți admira la un cheesecake la Kopel’s a lui Copolovici.

“Dacă îți este frică, numai să nu strângi din picioare.”

La invitația lui Sebastian, sâmbătă am fost la aerodromul Șirna ca să zbor cu avionașul. Asta în condițiile în care am mai zburat o singură dată în viața mea. Iar atunci aveam o  migrenă soră cu moartea, eram prea obosită să înțeleg ce se întâmplă, plus că râdeam de Bundaru care la rândul ei râdea de stewardese. Și nu mai menționez faptul că AM RĂU DE ÎNĂLȚIME.

Uite că Universul a complotat să-mi mai rezolve o chestie de pe bucket list. Nu e frumos să refuzi Universul. “Hai s-o fac și pe asta!”, am zis. Ultima oară când am zis “Hai s-o fac și pe asta!” am ajuns cheală. Deci ce puteam să pățesc acum?

Vremea a ținut cu noi și am avut parte de un cer senin și soare. Bine, a bătut vântul de m-a luat naiba, dar astea sunt detalii. Zis și făcut. După ce m-am urcat în avion, nu prea mai puteam articula prea multe. Zâmbeam ca tâmpa. Nu m-am gândit nicio clipă la dezastrele aeriene, ci mi-era frică să nu mi se facă rău. Dragoș, pilotul cu care am zburat, mi-a explicat niște chestii tehnice. Așa cum au intrat pe o ureche… au și ieșit pe cealaltă. Mi-a rămas în minte doar atât: Dacă îți este frică, să nu strângi din picioare. Asta pentru că între picioarele mele se afla a doua manetă cu care se pilota avionul. Căștile pe cap, tragem aer și să zburăm. Nici n-am simțit când am decolat. Deodată parcă stăteam deasupra unei machete cu străduțe și case.

Dragoș îmi zice: stânga-stânga, dreapta-dreapta, față-sus, spate-jos, maneta e la tine. Ne plimbăm pe unde vrei tu. Ooooooooook. Am pus mâna pe “joystick” și m-am jucat de-a avionașele. Mi s-a strâns stomacul puțin la viraje, în rest am fost cuminte. Acolo sus, la 400 de metri, mi-a fost puțin dor de ochelarii mei Top Gun. Bătea cam tare soarele, dar taaaare plăcut a mai fost. Aterizarea… din nou, nici n-am simțit-o.

Când am revenit pe pământ… pentru câteva clipe m-am simțit cât se poate de high. Tremuram și zâmbeam.

Pentru că ziua a fost lungă la Șirna, m-am mai delectat cu niște plimbări cu ATV-ul și tras cu arcul. M-am descurcat mai bine cu avionul decât cu ATV-ul. N-am reușit să-l dovedesc deloc, dar deloc. Nu mai intru în detalii că mă deprim. :))))

Și uite așa, cum zicea și Sebi, cred că mai mișto e să-i faci cadou unei persoane dragi un zbor cu avionul decât un parfum. Dacă vă tentează, băgați un ochi AICI.

Bucket list-ul meu mai conține dorințe din categoria “Hai s-o fac și pe asta!”, dar toate la timpul lor. :)))

P.S. Daaaa. E un articol cu reclamă inclusă. Ce să vezi? Wow. Tare. Nu? Așa cevaaaaaaaaa.

Pam pam. Și ultima poză din seria celor scanate. În imaginea alăturată eram prin clasa a III-a sau a IV-a. Nu mai țin minte. În fine. Interpretam rolul “Primăvara”, la serbarea de final de an. La momentul respectiv nu eram prea încântată. Nu-mi plăcea acest anotimp. Însă eram umflată’n pene de rochița mea. Nu se vede în poză, însă era o explozie de paiete în formă de flori. Și pe sandale aveam pietricele. Coafura era o operă de artă făcută de mama. Nu era vreo rochie kitschoasă din piață. Era marfă de marfă. Celelalte fetițe mă privieau cu invidie până la lacrimi. Draci de copchii ce eram. Așa. Pentru că în copilărie am avut două bețe în loc de picioare, mama și bunica nutreau speranța că o să ajung o înaltă și grațioasă căprioară. N-a fost să fie. Mignonă și îndesată am ajuns. Hahahaha!

Așa începe.