Oana Portase și cei șapte pitici

Astăzi vreau să spun un drum bun. Nu știu cui. Și nu știu de ce. Dar vreau să rămân la mal și să flutur batista șifonată către un vapor. Să vibrez de singurătate, ca un val spart de diguri.

Vreau să urez un drum bun fără întoarcere. Să-mi trimit pe vapor, împreună cu drumul bun, toate spaimele și să nu mă mai gândesc cum ar fi cu el și ele. Jocuri pe care le detest. O să curgă clape de pian, cu mâinile reci și buze uscate. Or să mi se despice firele de păr ca grâul… până vor ajunge albe. Marea e liniștită. La fel este și drumul.

Bună dimineața.

(Foto)

Astăzi sunt lovită de dorința monumentală de a comunica. Cu Dumnezeu, în special. Prin urmare… o să mă rog.

Probabil că o să încep ca Elizabeth Gillbert cu “Dear God, I’m a big fan of your work”. Căci după legături rupte, e greu să te reîntorci. Și mai ales să te reîntorci cu cereri egoiste. Pentru că o voce îmi șoptește în colțul minții că e vorba de egoism. Dacă nu-i ceri ceva, atunci ce să-i spui? Posibil să mă limitez la povești. O să-i povestesc tot ceea ce știe prin gândurile mele, dar, în același timp, nu cunoaște prin vocea mea. O să evit acele de ce-uri de care cred că este sătul. A povesti cu sclipire în ochi și suflet despre ceea ce îți dorești este diferit față de a cere. Va înțelege. Căci sufletul meu nu e complet mort.

O să urc dealul, o să urc muntele și o strig din adâncul plămânilor tot ceea ce ani de zile am șoptit în fântâni fără ecou.

Bună dimineața.

(Foto)

Aujourd’hui je veux avoir un déclic. Alors.

O să mă ascund sub o șapcă gavroche, un taior, o eșarfă și mult ruj roșu. Vreau să mă cuibăresc într-un colț de lume francez.

În absența iubirii… o să iau agenda telefonului la mărunțit. “Mes amis, je vous aime!”, o să spun râzând de la celălalt capăt al undelor. Să-mi fie cu iertare, dar frigidul Voulez vous coucher avec moi ce soir? nu e de mine momentan.

Am decis să călătoresc cu brațele deschise într-o lume plină de betoane și biciclete sprijinite de garduri.  O să prizez inspirație și o să mă apuc de pictat. Așa că voi picta cu vin roșu și cafea tabloul unei zile de toamnă în mijloc de vară. Sună ca naiba.

O să închei ziua plină de finețuri cu un scuipat pe stradă. Asta ca să nu uit. Ce? Eh.

Ma vie suspendue. Hors de prix.

Bonjour.

(Foto)

Astăzi vreau să o ard intelectual. O să mă închid într-o cămară cu dulcețuri amare și o să citesc o carte de cultură generală cu lanterna între dinți. Fiecare literă lipită de retină mă va lumina mai ceva ca ziua. O să mă învechesc de-a lungul paginilor, în mediul exclusivist dintre borcane.

Apoi o să ies triumfătoare în căutarea unui caiet de matematică. În el o să scriu lăbărțat și urât toate gândurile extravagante. O să fac pauze lungi și dese de mâzgălit inimioare pe ultima pagina a caietului. Am auzit că, dacă te înțepi cu un stilou, îți rămâne cerneala în piele ca un tatuaj.

Cel mai probabil… o să mă satur de falsa intelectualitate și o să mă reîndrăgostesc de ignoranță și ignoranți.

Bună dimineața.

(Foto)

Astăzi vreau să salvez lumea într-un mod inexorabil. N-am niciun plan, dar o să folosesc armele pe care le folosesc în toate visele în care salvez lumea. O sabie cu clopoței și un arc din flăcări. O să-mi pun sufletul pe o tavă argintată și frica într-o cutie de lemn. O să fiu zâna cea bună sau prințesa războinică, după caz. O să închid geamul informațiilor, o să mă avânt în hău și o să țip ca la bâlci.

Însă înainte de toate… o să mă uit la meteo. Asta ca știu ce o să-mi spună horoscopul. Iar ziua va fi notată în calendarul nimicurilor.

Nu am nevoie de ajutor, pentru că planul pe care nu-l am va funcționa.

Spre seară, o să-mi pun în urechi cerceii preferați, o să lansez stele romantice și o să am o părere teribil de bună despre mine. O să stau picior peste picior cu satisfacție și dispreț. Voi fi o eroină necunoscută.

Iar după ce voi fi salvat această lume, o să v-o fac cadou. Ca să o stricați la loc. Pentru că meritați.

Bună dimineața.