Posted in 
Tags: 
Cu tramvaiul prin viață
October 19th, 2010
O zi ca oricare alta. Poate că ceva mai gri, cu stropi de ploaie în cap, ochi, gură și plămâni. O tanti m-a împins, voia neapărat un loc în 41. Mă mișc încet, îi las pe ceilalți să se agite. S-au așezat. Găsesc și eu un loc. Un miros înțepător m-a lovit până în timpane. În fața mea stătea un bărbat cu privirea pierdută. Lângă el, ținându-se de bară, alt bărbat. Avea o căciulă neagră pe cap. Păreau a fi împreună. Așa era. Bărbatul cu căciulă i-a dat celui din fața mea o sticlă de Cola, apoi s-a dus să composteze două bilete. M-a surprins diferența. Mă uit mai atent la cel din fața mea. Avea adidașii plini de noroi, niște pantaloni găuriți, un hanorac pătat, mâini foarte murdare. De la el venea mirosul înțepător. Bărbatul cu căciulă neagră era îngrijit. Adidași curați, blugi, bluză, mâini curate. Am schițat un zâmbet, mai mult în sinea mea, și mi-am oprit mp3 player-ul.
Am început să mi-l imaginez pe bărbatul din fața mea îmbrăcat la costum. Trăsăturile feței erau foarte frumoase. Ochii îi avea de o culoare verde-gri. Bănuiesc că avea în jur de 30 de ani. Privea în gol. Apoi am început să încropesc scenarii. Băutură, droguri, bani, golan.
- Bea ușor, Eugen. Ai vărsat Cola pe tine.
Aha. Deci îl cheamă Eugen. Am un nume pentru personajul meu. Eugen a început să vorbească. Înșira povești. Am fost din nou surprinsă. Nu vorbea cu pă, dă. Nu înjura. L-a menționat pe cel cu coarne de câteva ori, atât. Arăta ca un golănaș, dar nu vorbea ca unul. Bărbatul cu căciulă neagră îl asculta foarte atent, îi zâmbea, îl trata ca pe un copil. Eugen povestea de Văleni, Slatina, italience, de cum nu putea să stea fără țigări, de cum n-a mâncat mai nimic câteva luni de zile. Povestea și râdea. Era chiar un bărbat frumos. Nu înțelegeam nimic, dar mă fascina povestea fără sens. Încercam să-mi mut privirea în alte părți. Nici mie nu-mi place să se uite alții la mine. Plus că simțeam un fel de frică. Recunosc că îmi este frică de reacțiile oamenilor. Mă așteptam să izbucnească… să țipe, să înjure, să se revolte.
- De ce îi spui mamei “tanti Rozica”, Eugen?
- Că așa îi spun. Cum altfel?!
Frați. Singurul scenariu pe care l-am putut accepta a fost că Eugen este bolnav, că fuge de acasă și… că se mai și întoarce. Rareori mă interesează povestea unor necunoscuți. Îmi pusesem în minte să merg până la capăt de linie, numai să mai ascult din ce povestea Eugen. Doar că cei doi au coborât în aceeași stație ca și mine.
Zi de zi trecem pe lângă atâtea povești. Etichetăm. Suntem păcălițti de aparențe. Am început să mă întreb… cât de greu sau cât de ușor este să te pierzi pe drum. Cât de greu sau cât de ușor este să mai acorzi o șansă, să acorzi încredere. Cât de greu sau cât de ușor este să-ți accepți familia așa cum este. Cât de greu sau cât de ușor este să judeci omul din fața ta. Cât de greu sau cât de ușor este să te întorci acasă. Cât de greu sau cât de ușor este să accepți ce ai.
- La Văleni era frig, Eugen?
- Peste tot era frig.
- Lasă că faci o baie fierbinte acum. O să te încălzești. O să fie bine.
3 trackbacks:
12 comments:
-
fiecare om de langa noi, daca ne-am oprii sa il ascultam sau sa il privim…am descoperi povesti unice…dar noi, nu stiu daca ai observat, suntem atat de grabiti catre lumea noastra, grota noastra…incat fiecare tramvai in care mergem…e gol…gol rau..hai pup
-
e cu un singur i:p
-
ah, mor de ciuda!:)
-
@ionut viața asta.
@peschetta de ce?
-
vax
-
@valeria probabil.
-
E o mare calitate sa ai ochi pentru asemenea personaje, cap sa interpretezi si suflet sa inventezi o poveste in jurul lor. Te felicit, voi reveni aici cu mare placere.
-
Ai avut o clipa de mila sau compasiune pt. un semen de-al tau , lucru care insa nu te caracterizeaza , pt. ca vine in contradictie cu autocaracterizarea pe care ti-ai fact-o . Sau doar ai vrut sa fi originala cu acest subiect . Trebuia sa postezi povestioara mai exact in timp si spatiu . A fost doar o ratacicire “originala” pentr tine…
-
@Zina mulțumesc.
@dorneanu nu m-am caracterizat ca fiind o persoană căreia nu-i este milă de alți oameni. am spus doar că rareori mă interesează povestea unor necunoscuți, adică viața lor personală… cu detalii. pentru că nu mă bag în viața altora și nu-mi controlez vecinii de pe scară. mai exact în timp și spațiu?? marți, 19 octombrie, ora 16.30, tramvaiul 41 dinspre Piața Presei spre Moghioroș, București, România. și dacă mai scotocești puțin pe blogul meu, o să vezi că mila chiar nu-mi lipsește
-
e de top 20 la tine. dacă aveai nevoie de încă o confirmare. (da, ştiu tot ce-ai scris.)
-
@Cougar o să mai fac un logo cu “d-nul Cougar approves”. ți-ar sta bine lângă tata
-
paging dr. oedip!
[...] Cu tramvaiul prin viață Tue Oct 19, 2010 22:05 pm O zi ca oricare alta. Poate că ceva mai gri, cu stropi de ploaie în cap, ochi, gură și plămâni. O tanti m-a împins, voia neapărat un loc în 41. Mă mișc încet, îi las pe ceilalți să se agite. S-au așezat. Găsesc și eu un loc. Un miros înțepător m-a lovit până în timpane. [...] [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Oana Portase and Ingrijirea Parului, Marieta Varga. Marieta Varga said: RT @OanaPortase Cu tramvaiul prin viață http://portase.net/2010/10/19/cu-tramvaiul-prin-viata/ [...]
[...] În încheiere, vă recomandăm un text excelent al Oanei Portase – Cu tramvaiul prin viaţă . [...]