Posted in 
Tags: 
Clipele, firmituri sub talpă
August 19th, 2010
Imediat se fac doi ani. N-a rămas nicio urmă, nicio cicatrice. Dar încă mai simt durerea, văd tavanul spitalului și e prezentă senzația că cineva mi-a sfâșiat pieptul… ca să-mi scoată inima. Pe marginea patului stătea Singurătatea. “Of, m-am trezit…” – primul gând. Câteodată, oamenii te bagă în spital într-un mod indirect și subtil. “Stres, sensibilitate, lovituri” – cam asta auzeam de la ființele cu halate albe.
Ani la rând am încercat să fiu ceea ce, de fapt, nu eram. Bucurii, tristeți, frustrări… toate le-am strâns în piept până când le puteam palpa. N-am știut să mă ofer, n-am știut să spun stop, n-am știut cât să primesc. Am sperat, am plâns și m-am luptat ca o isterică. Am încercat să gătesc, am încercat să mă trezesc mai devreme, am încercat să dau un sens inelului, am încercat să-mi las sufletul în fiecare sms, în fiecare e-mail, în fiecare colț al casei. Lucruri pe care acum le fac cu greu. Am încercat atâtea… numai să mă iubesc și pe mine nu.
Cu pieptul tăiat și cu Singurătatea de mână… am pornit din nou cu pași de bebeluș. Zidurile – închipuite sau reale – au căzut. În cutie s-au strâns niște firmituri. Niște bilețele, niște fotografii, o floare uscată, o scoică, niște desene, un ambalaj de ciocolată….și alte clipe. Clipe care sunt ca niște firmituri sub talpă. Clipe prin care am crezut că învăț din nou să trăiesc. Nimic care să mă recompună. Ce fac cu Singurătatea? Îi spun să mai stea? Îi spun să plece? Nu sunt tristă. Nu sunt fericită. Corpul îmi este ca o hartă, iar sufletul este ca un munte ce așteaptă să fie cucerit. Nu mai știu cum se face. Mă comport ca o sălbatică. Ies, mă ascund, ies, mă ascund, ies, mă ascund. Ce e simplu mi se pare complicat, iar ce e complicat mi se pare simplu. Îi admir și îi iubesc pe cei care totuși stau lângă mine. Pe cei care au răbdare să mă învețe…
Dar ce am învățat în ultimii doi ani? Voi afla în perioada următoare, când va trebui să merg la ființele cu halate albe.
2 trackbacks:
4 comments:
-
hm,sad…
-
@Mihai se putea mai rău. astea au fost lecțiile mele și le accept. acu’ am de făcut coaching cu mine
-
Baby, se pare ca e cazul sa repetam faza cu pizza si berea
Aaa, pardon, berile! 
Iti amintesc insa ceva: PLECAM LA MAREEEEEE!!!!
Si, stii tu, don’t be sad, don’t feel blue … you’re not alone! Si … pana la urma, de aia “ne-am luat”, ca sa fim trecem impreuna peste toate momentele astea
Me lav iu !!!
-
@Andreea am nevoie de marea aia ca de aer
[...] Clipele, firmituri sub talpă Thu Aug 19, 2010 1:38 am Imediat se fac doi ani. N-a rămas nicio urmă, nicio cicatrice. Dar încă mai simt durerea, văd tavanul spitalului și e prezentă senzația că cineva mi-a sfâșiat pieptul… ca să-mi scoată inima. Pe marginea patului stătea Singurătatea. “Of, m-am trezit…” – primul gând. Câteodată, oamenii te bagă în spital într-un mod indirect și subtil. “Stres, sensibilitate, [...] [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Oana Portase, Oana Portase, diana tuvene, Ionut Iancu, Access Excess and others. Access Excess said: RT @OanaPortase: firmituri… http://portase.net/2010/08/19/clipele-firmituri/ [...]