Posted in 
Tags: 
Nu știu…
August 2nd, 2010
Nu știu unde mi-am pierdut verile. Sunt închise undeva… într-o scoică. Nu știu de ce nu mă mai zbat să ajung la mare. Mi-e dor de pescăruși, dar nu fac nimic ca să-i aud. Nu știu de ce. Nisipul uscat pe tălpi, soarele ucigător, albastrul calm, vântul nopților la mal. De toate îmi este dor. Atât de aproape… și atât de departe. Vara trece, iar eu rămân albă ca zăpada. Nu știu unde mi-am pierdut verile.
1 trackback:
7 comments:
-
Le-ai lasat pe mana altcuiva…
-
@Anca dacă stau să mă gândesc, cam asta am făcut cu verile din ultimii ani… le-am lăsat pe mâna altcuiva. și degeaba. de la anul nu-mi mai dau verile.
-
-
multe
-
Da, tocmai m-am întors de la mare. Citind aceste lucruri înfiorătoare, mai am puţin şi mă întorc. Eh… dar nu e conced…
-
@transp nu e frumos să te lauzi
-
am anulat cu ofatatul de la sfârşit… :-<
[...] Nu știu… Mon Aug 02, 2010 19:19 pm Nu știu unde mi-am pierdut verile. Sunt închise undeva… într-o scoică. Nu știu de ce nu mă mai zbat să ajung la mare. Mi-e dor de pescăruși, dar nu fac nimic ca să-i aud. Nu știu de ce. Nisipul uscat pe tălpi, soarele ucigător, albastrul calm, vântul nopților la mal. De toate îmi este dor. [...] [...]