Posted in 
Tags: 
Meduze pe cer
July 7th, 2010
“Nu plânge. Nimeni nu va veni să te ajute.”
Pe străzile pavate cu scoici, tălpile nu dor. Alunec ca săpunul și înalț balonașe. M-am pierdut. Amintirile se joacă cu mine. Mentă și ciocolată. Asta am gustat ultima oară, acolo, lângă lac. Rochia e roșie, dar mai roșu mi-e sângele. Îmi amintesc că am văzut Calea Lactee în mijlocul mării, iar meduzele invadaseră cerul. Acolo vreau să mă pierd! Într-un cer plin de meduze. În căutarea timpului pierdut. Da. Am citit cartea. Stau lângă felinar și suspin. Nu plâng. Nu mai știu cum se face. Cireșii sunt atât de roz, mă dor ochii. Nici nu mai știu când am primit ultima oară flori. Acum, cerul e gol. Pe jos sunt bălți de cuvinte. Încerc să le evit. Sau mai bine stau lipită de felinar. Îl văd.
- Ți-am adus o umbrelă.
- Dar nu plouă.
- Uite, cerul e plin de meduze. Poate ploua oricând.
- Cine ești?
- Hai să mergem.
1 trackback:
3 comments:
-
Superb! Coloristica si descrierea imprejurimilor.. Witty si neasteptat final, imi aminteste de ultimele paragrafe din cartea “M-am Hotarat Sa Devin Prost” de Martin Page..
-
@Madeline mulțumesc. cartea asta de Martin Page am tot vrut să o citesc, dar nu știu de ce nu am făcut-o. ia să iau măsuri.
-
I have yet to really understand and comprehend the essence of the valuables in your write-up.
[...] This post was mentioned on Twitter by Oana Portase and Oana Portase. Oana Portase said: Meduze pe cer http://portase.net/2010/07/07/meduze-pe-cer/ [...]