Oana Portase și cei șapte pitici

Ce este fericirea? Nu cred că e cineva care să nu-și fi pus această întrebare. Mă întreb și eu, ca tot omul. Deci… ce este fericirea?

Lucian Blaga spune așa: “Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: fericirea”. Mă gândesc și la Dalai Lama: “Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune”. Sau “Fericirea apare atunci când ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci sunt în armonie”, a spus Ghandi.

Fericirea a fost dezbătută, zbătută, înălțată și demontată de prea mulți filosofi sau scriitori. Nu’s nebună să mă apuc să fac analiza fericirii lui Aristotel, Kant sau Schopenhauer. Mi-am omorât neuronii prin liceu cu asta.

Avem nevoie de cineva să ne spună ce e fericirea? Avem nevoie de definiții ca să simțim? Trebuie să băgăm fericirea în grafic? De prea multe ori… fericirea este un lucru simplu. Tot de prea multe ori… nu ne dăm silința să oferim un strop de fericire.

Pentru mine, fericirea este o clătită cu gem. O cafea cu mama. O plimbare prin grădină cu tata. Un pui de somn la bunici. O scoică. Un hamac. Un fluturaș în stomac și unul în păr. Un sărut pe frunte. Niște prietene gălăgioase. Un SMS. O bancă în parc. Un balon. Un câine cu privire de tâmpițel. Un măgar (da! am așa ceva.) Un ceai. O floare. Un ou kinder. O vorbă bună. Doi ochi frumoși. O zi de leneveală. O pereche de cercei. O ciocolată Făgăraș. Un parfum. Un hot dog, la colț de stradă veche. (se pare că mâncarea mă cam face fericită ) O bicicletă. O bere rece. Un cântec la chitară.

Un “mulțumesc”. Da, chiar dacă sunt discuții legate de acest “mulțumesc”, mie mi-ar plăcea să-l primesc. Pe principiul “ajut pentru că vreau, nu aștept ceva înapoi”… tocmai. Nu aștept bani, plecăciuni, favoruri, cadouri. Dar aștept un “mulțumesc” și un zâmbet. De ce le aștept? Pentru că sunt om. Pentru că mă vor motiva să ajut în continuare. Uneori, am impresia că devenim niște ființe prea reci, închise, roboți. Executăm și atât. Anyway…

Aș putea continua la nesfârșit cu lista stropilor mei de fericire. Am facturi, am datorii, am probleme. Pun capul pe pernă… și oftez, dar și zâmbesc. Ciudat, nu? Astăzi… o rază de soare mă poate face mai fericită. Mâine… o rază de soare poate să-mi lumineze fața tristă. Important este că am stropii de fericire.

Mă întreb, de ce nu oferim mai des acești stropi de fericire?

When everything’s made to be broken, I just want you to know who I am.