Posted in 
Tags: 
Andreea și sucul
January 20th, 2010
Monsieur Vali Badea vrea să-i povestesc despre ce am simțit “în acel moment”. Adică în prima zi de facultate, la primul salariu, ziua nunții, primul copil ș.a.m.d. Nu despre toate aceste situații – nici n-am trecut prin unele – ci trebuie să aleg un moment special din viața mea și să fac harta sentimentelor.
M-am gândit la prima zi de grădință = am urlat din toți plămânii după mama. Neah. Prima zi de școală: două codițe, uniformă, era să leșin de emoții. Neah. Examene = tot emoții, mari emoții. Le-am trecut cu bine = Yaaay! Neah. Prima iubire = clișeu. Neah. Sau poate despre când am cărat un rucsac cât mine de greu, timp de două ore, în drum spre cabană = VICTORIE. Neah. Prima oară când am tras cu arcul = frumooooooos, dar mi-am învinețit brațul stâng. Neah. Prima păpușă Barbie = OH MY GOD!!!!Dar… neah.
Pentru că sunt o veritabilă Drama Queen… povestea mea începe în spital. Era seară. A doua zi urma să mă operez. Trecusem prin atâtea analize încât abia mai puteam să mă ridic din pat. Eram obosită fizic și secătuită psihic. Sunt expertă în a spune “sunt biiiiiiiine. muahahaha” când de fapt nu e așa. Am făcut pe viteaza și m-am trezit… singură. Adormeam cu telefonul în mână. Din când în când mai deschideam câte un ochi ca să văd dacă n-am ratat vreun apel. Nu mi-era frică deloc de operație, dar singurătatea de acolo m-a îngrozit.
Andreea mă mai suna, pentru că știa că mă smiorcăi cu nasu’n pernă. Ea știa… pentru că știa. Avea febră mare. Abia vorbea. Abia stătea trează. Eu în spital – ea răcită cobză. Nu tocmai “cuplul” perfect. Îmi venea să mă ascund într-o peșteră. Îmi doream să fug, să țip, să plâng, și… să mă odihnesc. Îmi convenea de minune să adorm și să nu mă mai trezesc. Până la urmă am ațipit. După puțin timp, mi-a sunat telefonul. Era Andreea = 
- Nu vrei niște suc?
- Da. Tare aș vrea, i-am răspuns.
- Păi, vino să iei. Te aștept.
Am sărit din pat, am ieșit din salon și… am văzut-o pe Andreea cu un suc în mână. Să mai spun că afară era foarte urât, iar ea cât se poate de răcită? Mi s-a pus un nod în gât, dar nu voiam să mai plâng. A fost primul zâmbet din ziua respectivă. A fost bucuria și liniștea de care aveam nevoie. Am stat la bârfă și am băut suc. Am chicotit și am făcut haz de necaz. Imaginea ei, la pachet cu sucul, va fi mereu lipită în sufletul meu. Aveam nevoie de cineva care să-mi spulbere singurătatea. De cineva cald, nu doar de o voce la telefon.
Oricâte măști am avea, oricâte scuturi, oricâte zâmbete… avem nevoie și de cineva care să fie lângă noi. Ieri îmi venea să fug iar în peșteră. Daaaaaaa. Să mă ascund de tot și toate. Să fie liniște. Dar… mi-ar plăcea să vină cineva după mine. Recunosc. Vreau în peșteră, dar nu vreau să trăiesc în singurătate. (Cine să le mai înțeleagă și pe femeile astea?!) Nu vreau să vină cineva care să-mi spună să mă întorc, ci să vină cineva care să-mi zâmbească și să mă ia în brațe (și să-mi spună că sunt un copil tăntălău) 
Hahaha. Nu o dau în “iubiți-vă mult”, dar o vorbă caldă nu strică. NICIODATĂ!
Leapșa merge la toți care citesc această postare și vor să detalieze un moment special din viața lor.
Pace și iubire, dragilor.
2 trackbacks:
16 comments:
-
Ce talent ai, Oana. Scrii asa de frumos.
-
@Lilick multumesc muuuuult!
-
-
@Arhi
you too -
Foarte frumos! Emotionant
-
Desigur că gestul a fost deosebit, dar felul în care l-ai povestit îi redă adevărata valoare. Era păcat să nu porneşti blogul, eşti foarte talentată. Mulţumim!
-
WOW Pentru mine acum a fost acel moment special, cand am citit acest post. Felicitari Oana, chiar emotioanant.
P.S. Ma duc sa imi iau un suc, vrei si tu?
-
@Simona & irongates va multumesc din suflet
@criserb hahahaha. da, vreau.
-
hrrrrrrrrrrr…numai tunete si fulgere imi vin in minte si scot flacari pe urechi, ca-n desene animate, pentru ca stiu cum trebuie sa te fi simtit in perioada aia
… dar a trecut, ce bineee…iar faptul ca Andreea a venit la tine este masura prieteniei tale, demonstreaza in primul rind ca TU stii sa fii o prietena minunata. 
-
Sper că măcar era suc de prună din Ardeal
-
Haoles baoles deci cia sanzibiletate si cia talant si cia hartiztic.
Deci ma enpreseonat la fel da mualt ca paranghialenu da revalion da la hantena 1 da uande ei salaru.
Deci tineteo tuot asea si sa nu uiti sa da-i semese pentu Florynel Salam ca sa aibe ce sa tranzmite Hantena 1 an praim taim. -
@Diana te pup cu drag
@Mihai hahahahaha. era suc, suc.
@Pirandule hăuăleu, io’s plătită de hantena 3. da’ nu contește. oricum, știi asta. “sursele” mele îmi spun că ne cunoaștem
-
foarte frumos
-
@Oana Mai are rost sa iti spun cat de talentata esti?
Bravo!!!
Texte de genul asta ma asteptam sa genereze leapsa mea -
am decis sa ma joc:
hope you`re well, btw!http://give-a-crap.blogspot.com/2010/01/am-revenit-din-nou-pleonasm-in-miez-de.html
-
@Anca yeeey! ce ma bucur!
[...] care au aparut până în momentul de față (în ordinea apariției): Alexandra , Achilianu, Oana Portase Share this [...]
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by OanaPortase: pi bloaga: Andreea si sucul http://portase.net/2010/01/20/in-pestera/...