Mamă vs. carieră. O leapşă la feminin
January 10th, 2010
Da sau nu?
Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă? O întrebare la care Alina Gorghiu m-a provocat să răspund. O să încerc. Răspunsul este DA. De asemenea, răspund şi cu NU. Cum vine asta? Despre statutul femeii în societate s-a tot vorbit şi încă se mai vorbeşte. Este o temă complexă, presărată cu multe prejudecăţi.
Depinde din ce unghi privim problema. Ce înseamnă o mamă devotată? Despre ce fel de director de firmă vorbim? Ce face statul pentru a ajuta o mămică director? De-a lungul anilor, femeile au demonstrat că pot face orice. Din punct de vedere intelectual şi chiar şi fizic se poate pune semnul egal între femei şi bărbaţi. Femeile pot fi bune la culturism sau box, iar bărbaţii pot fi nişte talentaţi designeri. Asta ca o viziune de ansamblu şi la rece. Ştim că fiecare individ în parte este unic. Nu-mi prea plac discuţiile despre TREBUIE. Le prefer pe cele despre normalitate. Dar cine stabileşte ce e normal şi ce nu? 
E ca şi discuţia despre valori. Ne stabilim un set de valori, dar acesta poate fi oricând răsturnat şi reinventat.
Dacă tot ziceam că individul este unic, mai spun că nu îmi place să pun egal între femei şi bărbaţi. Ca realizări materiale, ca drepturi, ca statut în societate… n-ar trebui să existe diferenţe. Femeia vine cu o încărcătură spirituală şi cu energii mult prea diferite faţă de cele ale bărbatului. Până la urmă, un bărbat şi o femeie trebuie să formeze un întreg. Să se completeze. O femeie pe o poziţie de conducere nu trebuie să fie un bărbat undercover. Hai că o dau în filosofii şi alte alea.
Mamă… director de firmă
Cred că mamă devotată înseamnă cât mai mult timp petrecut alături de copil. Dar şi asigurarea unui trai bun. O femeie nu face carieră pentru a-i asigura copilului o viaţă decentă, ci o face pentru că asta îşi doreşte. Copilul apare ulterior.
În general, femeile pot fi mame şi directoare de firmă. Chiar şi în România. Un bun exemplu îl găsiţi aici.
Apoi… depinde despre ce fel de firmă vorbim. Poate fi cu un program flexibil sau cu un program care va transforma femeia respectivă într-o mamă de weekend. Şi nici de weekend. Problema României este că nu prea există instituţii care să se ocupe serios de copiii noştri. De exemplu, nu avem bone de profesie şi de încredere.
Una dintre verişoarele mele conduce un important departament din cadrul Vodafone. Salariu pe măsură, dar şi multe sacrificii. A avut un şoc când, într-o seară, fetiţa ei i-a spus că nu vrea să doarmă cu ea şi că o vrea pe bonă. Nu cred că e plăcut. Dar… riscurile meseriei. La fel putem vorbi despre bărbaţi. Un bărbat poate fi tată, soţ devotat şi director de firmă? Discuţia se mută în cârca femeii doar pentru că ea dă naştere copilului? Dar să fim serioşi! E şi el în zonă.
Deci da. Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă. Nu. Nu poate fi perfectă şi nu poate excela în ambele. Alegerea îi aparţine.
De ce nu sunt femei pe scena politică?
Nu sunt îndrumate. Nu vor. Nu sunt încurajate. Nu au foarte multe modele. În România, politica nu prea mai e politică. Este doar o luptă murdară pentru putere. România are mari probleme la chestiuni ce ţin de civilizaţie. Ce să mai vorbim de misoginism, hărţuire şi prejudecăţi?!
Mi-ar plăcea să văd ce răspund la această întrebare Irongates, Anca, Irina şi Achilianu. Iar Misaki… poate ne spune câte ceva despre cum e în Japonia.
LE: Leapşa poate sa o ia cine vrea. Discutăm aici sau pe blogurile voastre. E o temă interesantă şi mi-ar plăcea să aflu cât mai multe păreri.
Posted in Stuffz | 
Tags: alina gorghiu, carieră, dragostea mea, femeie, leapșă, mamă, Politica, dragostea mea
2 trackbacks:
21 comments:
-
Problema ridicata e una din cele despre care putem polemiza la nesfarsit
. Oricum, buna sintetizare 
-
@Adi RIGHT
Multumesc. -
Ok, am retinut. Baga in loc de laptop, un Nexus One de la verisoara
-
Voi încerca să răspund, îmi zornăie nişte idei, deocamdată le rumeg. Mercik pentru leapşă
-
Oana, multumesc pentru leapsa
Nu sunt nici director de firma, nici mama, asa ca nu ma simt deloc indicata sa spun ce parere am fara sa ma bazez pe experienta. Pot insa, si o voi face cu toata placerea, sa povestesc cum e in Japonia. Am nevoie de ceva spatiu, asa ca voi scrie o intreaga postare la mine pe blog si un sumar aici, de dragul discutiei adunate sub aceeasi umbrela 1. In Japonia, in principiu,femeile renunta la cariera pentru a-si creste copii.
2. Statul si sectorul privat incurajeaza aceasta viziune prin diverse metode.
3. Ca atitudine, majoritatea femeilor considera ca o crestere corecta a unui copil inseamna sa-i dedici tot timpul tau, sa-l cunosti si sa-i fii cea mai apropiata persoana.
4. Mamele sunt foarte apreciate in societate, nu se uita nimeni dispretuitor daca spui ca esti mama si stai acasa ca sa-ti cresti copiii.
5. Intr-un final, in Japonia nu poti sa expui problema in maniera “director de firma vs full-time mom” pt simplul motiv ca nu prea exista femei directori de firme/femei in pozitii inalte ierarhic. Exista exceptii, dar aceasta este regula.
-
@Misaki multumesc. nici eu nu am copii, nu conduc nicio firma, am un job simplu. ne dam cu parerea. dezbaterea civilizata ajuta.
-
Later edit: Mi-a fost foame de un “i” la primul punct, trebuia evident sa fie “copiii”. Imi cer scuze!
-
Doamne, in ce m-ai bagat…
Trebuie sa meditez intens. 
-
@Anca baga mare, femme Bundaru
-
Uf! De la piticimea celor 26 de ani, se vede cariera. Dar ma apuca uneori asa un sentiment matern… care ma topeste. Io cred ca orice femeie libera la minte poate fi ceea ce vrea sa fie. Cu o conditie esentiala insa: sa fie inteleasa si sustinuta de jumatatea masculina cu care-si imparte patul.
-
@Mika Daca vrem, putem muta muntii din loc. Alegerea e a noastra. Daca vrei “sa pui piciorul in prag”, esti invitata mea sa iei leapsa.
-
Asa cum spune si Adi Zbava, este un subiect pe care putem sa-l despicam in 4 la nesfarsit. Insa este unul care intereseaza, pentru ca, nu-i asa? Femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte
Sau era invers? -
@ Alina Gorghiu
Este fix asa! Martienii!!!!
-
toate cliseele pe care le-ai scis aici: te-ai pregatit inainte? ti-ai facut o lista, si ulterior un obiectiv de genul: sa facem o propozitie cu expresia: femeile pot face orice? sau a fost o chestie spontana? ai vrut sa scrii o chestie inteligenta si a iesit asta? hmmm…
-
@PCH mdeah. am scris ce mi-a bubuit mintea. probleme?
-
nici o problema. pina la urma e doar o chestiune de timp pina cind lumea se va obisnui ca oricine, indiferent de pricepere, sa-si de-a cu parerea despre orice cu pretentii de mare adevar. sau poate esti si mama si directoare si stii exact despre ce e vorba.
-
@PCH breaking news: e o tara libera. oricine isi poate da cu parerea. poate daca citeai atent, iti dadeai seama ca este o abordare subiectiva, o parere personala. n-am nicio pretentie de MAAARE ADEVAR. ESTE CEEA CE CRED EU! dar oh, vai… accept si faptul ca poate nu am dreptate. nimeni nu detine adevarul absolut. deocamdata, atat am putut scoate de la mine. am destule de invatat, iar ideile mi le pot schimba pe parcursul vietii. daca esti in cautare de pareri avizate, te poftesc pe alte bloguri.
-
toate sunt abordari subiective, toate sunt pareri personale, singura diferenta este documentarea si inteligenta care prelucreaza informatiile. obiectivismul nu exista decit in matematica.
de exemplu: “De-a lungul anilor, femeile au demonstrat că pot face orice. vs “De ce nu sunt femei pe scena politică? Nu sunt îndrumate. Nu vor. Nu sunt încurajate. Nu au foarte multe modele.” -
@PCH wow. am lesinat! hai fa o analiza pe text si plictiseste pe altcineva. n-am zis ca femeile nu POT face politica. ideea este ca o evita. cauzele sunt diverse. hahahaha. ca sa ai ultimul cuvant, mai spune ceva repejor. eu nu ma mai agit cu astfel de abordari. da. am scris cliseu dupa cliseu. am produs un text stupid. nu ma documentez deloc. iar tu esti un/o prealuminat/a care simte nevoia sa ma puna la punct cu o abordare de “am dormit pe DEX si am citit N carti”.
-
ai dreptate intr-adevar. oricum toata lumea stie ca pt un jurnalist, analiza pe text e moartea.
dar tu esti un caz fericit ca nu trebuie sa si traiesti asemenea dileme: mama vs cariera. baga repede niste plozi, ca directoare…nici la a3 nu cred ca poti. -
@PCH uuuu ai vreo problema cu dilemele? da. imi place sa am dileme. ma mai gandesc si la nemurirea sufletului, sa stii. oricum, stiu sa scriu si texte documentate si sa respect regulile piramidelor intoarse pe toate partile. dar AICI scriu ce VREAU EU si cum VREAU EU. scriu liber si asa cum simt pe moment. si te asigur ca directoare in antena nu-mi doresc in veci sa fiu.
hai sanatate. probabil iti urla tie plozii in cap de ai probleme din astea.
[...] fost invitat pe twitter de catre Oana Portase sa raspund la o intrebare de genu:”Mamă vs. carieră. O leapşă la feminin“. Stiu ca nu sunt femeie, dar am cotit discutia spre una mai larga: “Mama/Tata vs [...]
[...] 12, 2010 irongates Lăsați un comentariu Mergi la comentarii. Am primit o leapşă de la Oana , mi-a trimis-o cu arcul drept pe blog. Am întârziat mult cu răspunsul motiv pentru care Ionuţ [...]