Posted in 
Tags: 
O revoltă și atât
January 7th, 2010
Bugetul alocat Ministerului Sănătății a adus în discuție problemele din sistemul sanitar. Poveste veche. Am și eu una. Stau de ceva vreme în fața paginii albe și nu știu cum să încep. Viața personală e viață personală. O să-mi încalc un principiu (acela de a nu-mi etala pe aici toate private stuff-urile) și voi intra – cu bocancii, poate – într-o chestiune delicată.
Se întâmpla într-un noiembrie ploios. După un an și jumătate de tratament, doctorii mi-au arătat calea spre Institutul Oncologic Fundeni. Era nevoie de operație. Nu vreau să dau detalii.
Analizele de dinaintea zilei cu pricina au fost un calvar. Am stat ore în șir, așteptând să ajung să mi se recolteze sânge, să mi se facă EKG-ul sau radiografiile necesare. Ore în șir de stat pe holurile spitalului, în frig. Dacă tot aveam probleme, în astfel de condiții erau și mai bine “puse în valoare”. Trecând de la o coadă la alta… am purtat diverse discuții cu pacientele de acolo. Tema principală: plicul cu bani. Am întâlnit femei care habar n-aveau despre boala lor, nu se zbăteau prea tare să înțeleagă, iar principala întrebare era “Cât să-i dau lui dom’ doctor?” Poftim?! Nu a fost o mare filosofie să mă informez despre situația mea. Într-adevăr, medicii nu sunt foarte comunicativi. Dar am făcut tot ce am putut ca să înțeleg de ce ajunsesem la acel diagnostic.
Pacientele de la Fundeni mă vedeau și pe mine ciopârțită, cu sechele pe viață sau chiar… moartă. Nu. Nu m-au speriat nicio clipă. Cu un zâmbet cald, încercam să le explic atât cât știam și eu. Degeaba. Ce putea să știe puștoaica de mine?! Iar pentru ele, tot plicul cu bani dicta. Surprinderea a fost și mai mare când am auzit despre ce sume vorbeau. Își plăteau viața. Cu cât erau mai aproape de moarte, cu atât suma era mai mare.
Din anumite puncte de vedere, am fost un caz fericit. Condițiile din spital au fost bune. Asistentele drăguțe. Doctorul… o canalie. Nu am nicio problemă în a recunoaște faptul că i-am dat “sfântul plic”. Înainte de a-i da banii… s-a purtat destul de frumos. După? Pff… nu mai avea niciun interes. De ce ar mai fi avut răbdare cu mine? Nu am cuvinte (și nici nu vreau să le găsesc) ca să descriu atitudinea lui față de bietele femei. Niște amărâte care tăceau, înghițeau și strângeau banii în plic. Nu vă spun că, atunci când i-am dat plicul, s-a uitat înăuntru și a numărat banii. Am observat și pe alte bloguri că lumea evită să dea nume. Ete nah. Nu mă doare clicku’. Am trecut prin bisturiul domnului doctor Silviu Voinea. Aplauze! Nu-i contest profesionalismul, dar are un caracter… mai mult decât jegos.
Nimic nou, nu-i așa? Am călcat prin destule spitale la viața mea. Am strâns destule revolte în mine. Am văzut oameni murind, oameni care… poate că ar fi avut altă soartă în străinătate. Nu vreau să mă victimizez sau să încep iar cu dramatizări. Dar mai am o revoltă. De ce naibii nu ne informăm?!?! De ce în secolul 21 habar n-avem despre niște chestiuni de bază legate de sănătatea noastră?! De ce copiii de clasa a III-a știu ce e sexul și fumează după colț, dar nu cunosc lucruri simple legate de niște boli?! De ce nu ne interesează decât atunci când ajungem în fața doctorului (și nici atunci) ?! Clasic românesc!
Unde bat? Am o revoltă și atât. Poate și un îndemn la o mai bună informare.
Îmi amintesc de un articol de pe blogul lui Vlad Petreanu. Trist… dar adevărat. Suntem un popor care nu-și cunoaște drepturile. Nu-și cunoaște puterea. Nu-și cunoaște importanța. Un popor care NU (se) cunoaște.
24 comments:
-
Multumesc, Urs.
Si tu sa ramai asa. E de nedescris in ce hal s-a ajuns. -
la multi ani!
(e off-topic?
) -
@nenea hahahahaha. e bine. multumesc.
-
Oana…cum nimic nu e mai important decat viata, oamenii sunt ingroziti ca ea se continua sau nu intr-un plic. Este o oroare! Mi-e frica de medici si de boli in Romania. Am un prieten pe care ne vom lupta sa-l salvam, dar nu se poate in tara asta. Viata lui valoreaza un cont alimentat cu 150000 Euro. Macar nu e plic…Macar va fi o lupta demna…
Si cum era juramantul lui Hipocrate? Asa http://www.univermed-cdgm.ro/img/cnt/jurHipocrate.html? -
@Diana eu la 6 luni merg sa dau raportu’, dar la privat, unde mi se zambeste pe bani. nu stiu unde sunt medicii aia extraordinari. probabil in strainatate sau trebuie sa ai noroc sa dai de ei. multa sanatate pt colegul vostru. hahaha… juramant. banul dicteaza peste tot.
-
Micuţă domnişoară cu suflet mare, am trecut şi eu un diagnostic similar şi calvarul tratamentelor şi apoi al bisturiului. Spre deosebire de tine eu am nimerit într-un spital în care nimeni nu aştepta nimic, de la anestezist la chirurg şi-au făcut treaba impecabil, da am dat plicul, dar mult după eveniment. N-am făcut nici un fel de experiment, nu te joci cu viaţa. N-am avut când. M-am internat azi şi mâine dimineaţă eram pe masa de operaţie. Am avut noroc din toate punctele de vedere, ca dovadă că sunt aici să încerc să-ţi aduc surâsul în suflet de ziua ta. La mulţi ani Oana!
-
@irongates multumesc din suflet. multa sanatate sa ai. traditia cu plicul e veche. pe mine m-au mirat toate acele femei care nu stiau exact de ce se afla in spital. unele se vedeau moarte desi chiar nu era cazul. suntem o “specie” delicata noi femeile. trebuie sa avem grija de noi si sa ne informam.
-
Ba oamenii isi cunosc drepturile. Deasemenea cunosc ca trebuie sa dea dreptul si altora. S-a impamantenit povestea asta cu ‘ceva-ul’ dat catre medic, asistenta, femeie de servici… Si poti sa ai toate drepturile din lume, cata vreme, daca nu dai atentia nu ai parte de cearceafuri curate, drepturile tale nu mai valoreaza nimic… Am fost operat la ochi de 4 ori. Pe vremea injuratului, cand totul era gri si naspa. La 2 ani, am fost operat de 4 ori, la ochi. Medicii aia m-au facut sa vad! Si nu cred ca parintii mei au dat mita pentru asta.
Unde vreau sa ajung? NU e povestea ca nu ne stim drepturile, ci ca le aruncam, ca le lasam la o parte si ca ne PLACE sa fim umiliti.
-
PS Am uitat, trăgeai cu arcul şi pe atunci? Dacă da, trebuia să sprijini ditamai instrumentul “sportiv” alături ţâşi să agăţi tolba cu săgeţi la vedere
-
Am trait 18 ani in casa cu doi medici pe care ii vedeam calzi si preocupati de oamenii care le treceau pragul cabinetului. Mama, de pilda, ii stia pe toti pe nume, ii intreba de copii, le asculta povestile, chiar si mult dupa ce consultatia se terminase.
De aia cand am ajuns prima oara la urgente, la Spitalul Universitar, si am asteptat 3 ore sa se uite cineva la mine si tot ce am primit au fost figuri inghetate, ochi reci, care ma certau ca venisem acolo, am avut un soc. Sunt niste oameni care au uitat de ce sunt acolo de fapt. Si asta e cel mai trist.
Oana, be strong! Asta e tot ce avem…
-
@Neamtu’ ai dreptate. noi ne injosim. uneori nu avem de ales, dar de multe ori… avem ce face. multa sanatate
@irongates aveam fata de clasa a 9-a. nu prea inspiram frica
@Magda ai parinti deosebiti. da, Bucurestiul asta e prea rece. pacat!
-
Încep să văd pe internet nume de medici care își bat joc de oameni. În felul acesta, măcar vom putea afla pe cine trebuie să ocolim… Trebuie să scăpăm cumva de mizeria asta cu datul plicului magic.
-
cel mai simplu ar fi sa reusim sa nu ne mai inbolnavim…ii scutim si pe guvernanti de bugete oricum alocate stupid pentru sanatate si pe medici de atata stress… si-ar putea lua si ei niste timp liber…sa cugete la starea lor de constiinta profesionala iar noi… noi!!! tineri, frumosi, sanatosi si fericiti ca inca suntem partasi la aceasta opera minunata numita VIATA am invata lucruri noi… cum ar fi de exemplu… consecintele nefaste ale starilor prelungite de revolta asupra activi. Cu bisturiul ascuns in plicul fara adresant, iti trimit ofrande de aer proaspat panaceu garantat.
-
… oops… litere lipsa ( posibil diagnostic de emotie necontrolata )…
revolta asupra activitatii endocrine.
-
@feliz comentatorii mei au ramas blocati la plic. dar cu lipsa de informare ce facem? tocmai ca sa nu ajungem acolo. in rest, sanatosi sa fim.
-
scrieti numai minciuni,Traian Basescu este presedinte!
-
Dragă Marcel, nu mai bine apari tu pe la tv să iți rupi hainele de pe tine în numele conducătorului suprem? Hai lasă nișa asta pentru că dacă ajungem să nu ne mai putem exprima nici pe bloguri atunci punem lacătul și plecăm dracu din țara asta.
Mai informează-te în legătură cu noțiunea de democrație!
Nu vă ajunge toată puterea? După ziarele închise recent urmează și blogurile? Fasciști împuțiți ce sunteți!P.S.: Unde e scris în articolul ăsta ceva de Băsescu?
-
Asta cu plicul e problema delicata. Daca nimeni n-ar mai da nici un plic ce s-ar intampla? Ar muri toti??????? Dar nu poti sa ceri asta omului care inainte de orice e disperat pentru viata lui sau a altuia si crede ca plicul ala e singurul care il poate salva.
La Medsana am dat de o Dna. doctor care incerca pastile pe mine.
Si de fiecare data imi spunea: daca nici astea nu merg vino si iti dau altele- ma simteam cobai- in schimb la Elias am dat de o tipa super OK care nici bani nu a vrut sa-mi ia si m-a si consultat cu mare atentie (ce-i drept mi-a recomandat-o cineva). Doctori bun sunt dar tre’ sa-i gasesti prin prieteni altfel… esti “mort” -
Oana dragutza, cred ca sti mai bine decat mine care este nivelul de educatie si autoeducatie in tara asta. Toate femeile alea pe care le-ai vazut tu in spital se uita la Acasa la telenovele si la alte emisiuni de genul- multe nu au internet sa caute singure. Eu, tu si alti cativa- dam repede un search pe google dar marea de oameni ce face??? se panicheaza si merge dupa turma.
Spiritul de turma este foarte dezvoltat si cred ca mai exista 1% oameni “fara spalatura de creier completa”. Ar trebui sa existe un ONG (daca nu exista deja) care sa se ocupe de asta- uite ca imi veni si o idee -
@pingu asta ma enerveaza. stiu ca frica este mare. si eu m-am speriat putin. dar putina ratiune nu strica. iar problema este cu aceste campanii de informare, de PREVENIRE. uf.
-
uite am gasit cateva asociatii care trateaza teme de sanatate- daca mai gasiti spuenti-mi va rog- chiar sunt curioasa-
http://www.protectiapacientilor.ro –
http://www.crucea-rosie.ro
http://www.arasnet.ro Informarea si educarea tuturor categoriilor de populatie asupra pericolului reprezentat de SIDA si asupra mijloacelor de prevenire a infectiei cu HIV
http://www.prostemcell.ro promovarea solidaritatii, integrarea in societate, recuperare si reabilitare a persoanelor cu dizabilitati
site-uri sunt o gramada dar cum spuneam la site-uri nu ajunge oricine -
si asta http://www.ardes-ong.ro/ dar nu pare sa aiba activitate redcenta.- so, cine si-ar dedica timpul unui asemenea proiect- sa faca o asociatie care sa se ocupe cu informarea publicului – pe bune- cu activitati reale- e mult de munka si din asta nu castigi bani sa-ti faci vila so…
-
Dacă tot a venit vorba de subiectul acesta, un alt articol interesant, redactat de un medic, poate fi găsit aici: http://sebastian-corn.tapirul.net/370/scrisoare-deschisa-ministrului-sanatatii-un-autodafe/
E ceva de citit și a stârnit multe reacții (și scrâșnit de dinți)…
Te admir pentru ca esti o luptatoare. Sa ramai tot asa. Cat despre spitale experienta am impartasit-o si eu in mare parte. Cand m-au externat doctorita era bucuroasa ca plec ca aveam “gura mare” si o deranjam inutil cu intrebarile.