Oana Portase și cei șapte pitici

Aș vrea să știu când visul devine realitate.

Aș vrea să știu când realitatea e un vis.

Aș vrea să știu când să încep să simt.

Aș vrea să știu când să mă opresc să simt.

Aș vrea să știu cum să mă comport în public.

Aș vrea să știu când e cazul să zâmbesc detașat.

Aș vrea să știu când e cazul să zâmbesc implicat.

Aș vrea să știu când să fac ceai și când să fac cafea.

Aș vrea să știu când să port rochiță.

Aș vrea să știu când să renunț la bocanci.

Aș vrea să știu dacă pot să culeg scoici pe plajă.

Aș vrea să știu cât pot să dorm într-un hamac, la munte.

Aș vrea să știu când să închid totul într-o cutie a amintirilor.

Aș vrea să știu când e cazul să am răbdare.

Aș vrea să știu când să cred în stele și în horoscop.

Aș vrea știu când să fiu elegantă și rece.

Aș vrea să înțeleg hărțile.

Aș vrea să știu ce caut în visele unor oameni.

Aș vrea să știu dacă să mă bucur sau nu când plouă.

Aș vrea să știu când să merg la mama și când să merg la tata.

Aș vrea să știu când e cazul să uit de frică.

Aș vrea să știu când să fac baloane din gumă.

Aș vrea să știu când să șoptesc și când să țip.

Aș vrea să știu când să înțeleg și când să mă supăr.

Aș vrea să știu când să mă prefac că nu înțeleg.

Aș vrea să știu când merită să iert.

Aș vrea să știu de ce unii oameni revin și mă trag de mânecă.

Aș vrea să știu dacă să-i las. Aș vrea să știu de ce îmi place ciocolata.

Aș vrea să știu cât de departe să țintesc.

Aș vrea să știu…

Cineva ar trebui să-mi spună toate astea. Nu vreau! Dar câteodată… nu știu încotro.

Congresul PNL a fost liniștit, fără surprize. A început cu o întârziere, dar apoi lucrurile au decurs normal și civilizat. Bine… au fost momente în care am avut impresia că acest Congres se desfășoară pe holuri, și nu în sală.

- Viorel Cataramă nu și-a mai depus candidatura pentru șefia PNL. Lupta s-a dat între Crin Antonescu și Ludovic Orban. Cred că luptă e cam mult spus. Nu s-a simțit deloc o atmosferă de competiție. A fost mai mult un fel de “hai s-o facem și pe asta.”

- Raportul financiar al PNL pe 2009 – o datorie de 2,5 milioane de euro. Cam 60 de lei pe cap de liberal, cică.

- Cineva îi duce dorul lui Călin Popescu Tăriceanu. Dacă e să mă leg de discursuri, și mie mi-a fost dor de el. Poate de aceea Mircea Ionescu Quintus l-a anunțat drept candidat de vreo două ori.

- Crin Antonescu a citit moțiunea Prin noi înșine, ACUM. Se știe că este un bun orator, dar de data aceasta a plictisit. Lipsa unei mize = lipsa entuziasmului?

- Ludovic Orban a încercat să pară viu. Ne-a anunțat că azi e baba lui. A vorbit liber. A fost aplaudat. S-a declarat luptător, dar nu părea prea convins de ce spune.

- Procesul de vot s-a desfășurat bine. Numărarea la fel. Rezultatul… previzibil.

Antonescu – 986 de voturi

Orban – 357 de voturi

Anulate – 37

Ludovic Orban: Nu se va schimba prea mult viaţa mea, voi face acelaşi lucru pe care l-am făcut şi acum, indiferent dacă voi avea sau nu o funcţie. Sunt şi eu un brand, ca să-l parafrazez pe cel care a fost sărbătorit pe 3 martie.

Măcar n-a fugit din sală și a vorbit cu presa.

Cât despre Antonescu… declarații interesante găsiți AICI.

Felicitări Cristi pentru inițiativă. Mulțumiri Dianei Tușa și Cristinei Pocora.

Nu spun că aș fi vrut scandal. A fost un Congres civilizat și asta e de apreciat. Dar puțin entuziasm nu strica.

Foto Șuțu

Si am ajuns la Congresul PNL. Pana acum, toate bune si frumoase. Viorel Catarama s-a retras.

Blogerii au ocupat un coltisor din spatiul alocat presei. Eu am pus stapanire pe laptopul lui Cristi de la Rating Politic. Muahahaha. Live blogging vor face Lars si Ionut. Pe mine ma gasiti mai mult pe twitter.

Let’s rock!

P.S. Cristi, sa-ti pui diacritice. Grrrr…

În ultima vreme, mi-a fost dat să întâlnesc ființe speciale. Printre ele și Marieta. Nici nu știu cum să-i mulțumesc pentru toată căldura cu care ne-a primit în casa ei. “Mulțumesc” este un cuvânt prea banal.

Marieta m-a încurajat mereu cu blogul. Marieta a avut mereu o vorbă bună pentru mine. Când am fost răcită… Marieta a întrebat de mine. Oameni din jurul meu nu m-au întrebat “cum te simți?”, dar Marieta, de la Timișoara, a fost mai aproape ca niciodată. Câteodată mă întreb… de ce? Nu oricine și-ar deschide larg ușile casei pentru o ceată de zâne gălăgioase. Ne-a oferit un pat călduros, mâncare ca la mama acasă și multe zâmbete.

Marieta e mama zânelor. Și îi mulțumesc enorm pentru asta!

Și o dedicație. Știu că îți place.

Jurnalistul meu preferat (aici îmi vine în minte o replică dintr-o reclamă Vodafone… “Nu! Meriţi!”) organizează un concurs de urări pentru Ion Iliescu. Da, este ziua lui Nea Nelu’. Voi fi plictisitoare şi spun simplu: la mulţi ani şi sănătate! Asta pentru că fac parte din juriul “măi, animalule!” N-am interese. hahahahahaha!

Te întreb: ţi-ar plăcea să dormi în tricoul lui Şuţu? Dacă da, atunci trimite un comentariu inedit aici. Sunt cu ochii pe tine!

LE: Adinel (pe blogul lui Șuțu) mă roagă să-i ofer asta lui I.I. Nu știu dacă se referea la piesă sau să mă îmbrac eu așa și să-i cânt. hahahaha…

Și am fost la Timișoara. Și am fost impresionați. Și… jos pălăria! Anca Bundaru scrie despre normalitate. Anca Dorombach, Mika, Diana și Piticu povestesc minunile din vestul țării.

Bulgărele se rostogolește frumos… pentru Daniel.

Dar mai avem lucruri de spus. Și nu puține. În seara asta, de la ora 22.00, la Radio Lynx, Anca Dorombach și Irina Ursu vor vorbi despre implicarea politicienilor români în cazurile sociale.

Asculta mai multe audio Diverse

Și au fost 3 ceasuri grele. De obicei, eu și Anca vorbim de nu ne mai oprim. La emisiune am cam fost cu nodul în gât. Deja primim fel de fel de solicitări legate de alte cazuri. Este greu. Mulți oameni suferă. Foarte enervant este că multe vieți ar putea fi salvate cu… bunăvoință.

O să vă cer răbdare și să citiți și articolele către care vă voi redirecționa. Sunt informații utile. Informații despre care mulți nu știm. Cum mai spuneam… suntem o țară care nu-și cunoaște drepturile. Iar cei de la putere n-au niciun interes să ne informeze.

1. Ce este leucemia? Ce înseamnă transplantul de măduvă?

Leucemia este un tip de cancer al celulelor din măduva osoasă. Celulele din sânge sunt produse în măduva osoasă, care este un țesut prezent în majoritatea oaselor. În leucemie, măduva osoasă începe să producă leucocite (celulele albe) bolnave, canceroase. Acestea nu își mai îndeplinesc funcțiile pe care, în mod normal, ar trebui să le îndeplinească elementele figurate normale sangvine.

Celulele canceroase (leucemice) se înmulțesc continuu, uneori chiar mai rapid decât celulele sănătoase, cărora, treptat, ajung să le ia locul.

Într-un timp variabil, după forma de boală, aceste celule anormale ajung să înlocuiască celulele normale – leucocitele, hematiile și trombocitele.

Diana a făcut un rezumat foarte bun despre ce e leucemia și ce înseamnă transplantul. Găsiți detalii AICI.

2. Bolnav de leucemie în România?

Atunci ești condamnat la umilință, la disperare, la drumul spre străinătate.

Probleme:

- În România, există doar trei clinici unde se fac transplanturi de celule stem: Centrul de Transplant Medular Fundeni, Centrul de Transplant Medular din Tg. Mureș și Centrul de Transplant Medular din Timișoara.

- În România, transplantul se face doar dacă există un donator compatibil 100%.  Câte astfel de transplanturi s-au realizat? ZERO.

- Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem… este în paragină. Doar 762 de persoane înscrise. Și este atât de ușor!!! Registrul ar putea fi o salvare pentru mulți bolnavi.

Despre Registru a scris și InnOcente. Detalii sunt și pe site-ul Ministerului Sănătății.

- Formularul E112. Ar trebui trecut la capitolul soluții. Pentru că trăim în România, îl trecem la capitolul probleme.

Formularul este valabil din 2007.

Se acordă, printre altele, pentru toate persoanele asigurate și membrii lor de familie care sunt autorizați de casa de asigurări de sănătate să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării lor de sănătate.

Pentru situația trimiterii la tratament medical trebuie îndeplinite două condiții cumulative:

A. tratamentul respectiv se regăsește printre serviciile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază de care beneficiază asigurații din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
B. acest tratament nu i se poate acorda în intervalul de timp necesar în mod normal pentru obținerea tratamentului respectiv în România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante și evoluția probabilă a bolii.

Iar AICI mi se rupe filmul.

Soluții:

- Așa cum se pot dona bani pentru anumite cazuri… ar trebui să învățăm să donăm și pentru cauze mari, care ar putea salva mai multe vieți. Hai să facem ceva pentru dotarea clinicilor existente și pentru înființarea altor clinici. O minunată poveste despre suflet, curaj și dorință… se desfășoară la Timișoara. SE POATE!!! Detalii AICI.

- Donarea de celule stem este extrem de simplă. Câteva minute… pentru viața unui om. Detalii AICI.

- Companiile pot dona 20% din impozitul pe profit către instituțiile sanitare.

- Presiuni, presiuni, presiuni. Poate așa… legea se va respecta în țara asta. Formularul E112 ar trebui să fie eliberat, așa cum e legal, la cinci zile după depunerea dosarului.

Cazul Magdei Ciobanu m-a revoltat la culme. Tratamentul unui bolnav este de durată. Uneori… este nevoie ca pentru formularul E112 să se aplice de mai multe ori. După o luptă grea cu sistemul, Magdei i s-au soluționat dosarele. Până la un moment dat… când i s-a spus STOP. Motivația respingerii a fost “Ți-am dat o dată, de două ori – da’ tu vrei de nouă ori???” Mda.

Despre cazul Magdei și despre alte obstacole legate de E112 scrie și Dan Voiculescu AICI și AICI.

Că tot am ajuns la acest capitol. Dan Voiculescu a donat 12.000 de euro pentru Daniel. Cei care latră… sunt invitați la tăcere. Sume, la fel de importante, vor veni din partea partenerilor de afaceri ai lui DV.

Da, ne putem lupta cu sistemul! Trebuie să vrem asta. În fața voastră, a tuturor care s-au mobilizat, MĂ ÎNCLIN.

Știu. N-am mai scris p’acilea. Eh, și zânele au joburi. Zânele mai și răcesc. Zânele mai trebuie să și doarmă. Congresul PSD m-a tâmpit. Vorbim despre asta altădată. Mi s-au cam terminat bateriile, dar revin în forță. Aham. Șforța fie cu mine.

Ieri dimineață am primit un telefon… “Sunt Daniel. Te sun de la aeroport, urmează să decolez. Vreau să-ți mulțumesc pentru tot.” Iar acum aș vrea să vă explic ce-a fost în sufletul meu. Nu pot…

Lupta continuă. Pentru Daniel și pentru clinicile de care avem nevoie. Pare un vis stupid. Dar am demonstrat că se poate.

Vineri am petrecut frumos. La Jazz for life s-au strâns 2.200 de lei. Sincer… nu-mi imaginam. Găsiți detalii pe blogul Zânelor, la Piticu și la Ruxa – (a se observa funda mea roz din păr și bagheta magică).

Ce urmează? 3 ceasuri grele reloaded. La pachet cu Anca Bundaru, vă invit să vorbim despre sistemul sanitar din România. Coordonate: mâine, ora 22.00, Radio Lynx.

Asculta mai multe audio Diverse